Despre acizii grași Omega 3 și importanța acestora pentru sănătatea organismului

Acizii grași Omega-3 sunt grasimi sănătoase, de care organismul are nevoie pentru a funcționa așa cum trebuie, dar pe care nu și le poate procura pe cont propriu, așa că aportul necesar trebuie asigurat prin alimentație sau prin suplimente alimentare.

Ce este Omega 3?

Acizii grași esențiali sunt acizi polinesaturați de care organismul are nevoie pentru ca metabolismul să funcționeze așa cum trebuie. Acizii grași Omega 3 fac parte din clasa acizilor polinesaturați cu legatură dublă. Omega 3 se regăsește în alimente precum somonul, codul, codul negru, eglefin, halibutul, sardinele, heringul, nucile sau uleiul din semințe de in.

Necesarul aport de acizi grași Omega 3 care este recomandat:

În general, este recomandat consumul a 250-500 de mg de acizi grași Omega 3 pe zi, însă există situații in care e recomandat un aport mai mare.

În Europa există un surplus de acizi grași Omega-6, în comparație cu acizii grași Omega-3. De aceea, aportul de acizi grași Omega-3 ar trebui să crească până la 3 g, pentru a obține un raport normal între acizii grași Omega-6 și Omega-3.

Tipuri de acizi grași Omega 3:

Există mai multe tipuri de Omega 3, mai exact 11, însa cele mai importante sunt EPA, DHA și ALA.

EPA – acidul eicosapentanoic

Acidul eicosapentanoic se regasește, în general, în alimente de proveniența animală precum peștele gras. Principalul rol al acestui acid gras este de a forma moleculele ce poarta denumirea de eicosanoide, care au o serie de funcții de natura fiziologică. Eicosanoidele care provin din Omega 3 reduc inflamația, în timp ce acelea produse de Omega 6 cresc inflamația. De aceea, o dieta bogata in EPA poate reduce inflamația in organism. Alte beneficii ale acestui acid sunt: reducerea depresiei si a simptomelor specifice menopauzei.

Surse bogate de EPA: hering, somon, creveți, produsele lactate ce provin de la animale hrănite cu nutreț.

DHA – acidul docosahexanoic

Acidul dacosahexanoic este o componentă importantă a pielii si a retinei ochilor. Acesta este vital și pentru dezvoltarea creierului in copilarie, precum si pentru funcționarea creierului la maturitate. DHA are efecte benefice și pentru artrită, hipertensiune, diabet de tip 2 si unele tipuri de cancer.

 Surse bogate de DHA: fructele de mare, algele, produse de origine animală care provin de la animale hrănite cu nutreț.

ALA – acid alfa linolenic

Acidul alfa linolenic este cel mai des intalnit acid Omega 3 din alimentație. Acesta se regăsește in mare parte în alimente de proveniență vegetală și este transformat de organism in EPA sau DHA înainte de a fi folosit.

Surse bogate  ALA : varza Kale, spanac, boabe de soia, nuci, semințe de chia, semințe de in.

Alimente care conțin acizii grași Omega 3

Omega 3 se regăsesc in majoritatea alimentelor sănătoase, pe care e indicat să le introducem in dieta noastra. Există atât alimente de origine vegetală, cât si alimente de origine animală care conțin Omega 3.

Plante si semințe

Omega 3 se regăsesc in plante si semințe precum: varza de Bruxelles, semințe de chia, cânepa, nuci, semințe de in, spanac, salată, conopidă, varză, semințe de susan, semințe de floarea soarelui, semințe de dovleac

Pește si fructe de mare

Peștele care traiește in apă rece are un strat de grăsime in plus fata de peștele care trăiește in apă mai caldă. Așadar, conține și mai mulți acizi grași Omega 3.

Iată câteva tipuri de pește gras extrem de bogat in Omega 3:

codul. codul negru, eglefin, somonul, macroul, tonul, sardinele. Și fructele de mare se pot lăuda cu un conținut ridicat de Omega 3. De pildă, o porție de creveți vine la pachet cu 0,15 – 0,29 grame de acizi grași Omega 3. Scoicile si homarul sunt, de asemenea, surse excelente de Omega 3. Întrucât atat peștele gras, cât și fructele de mare pot conține cantitați mari de mercur, pe langa cele de Omega 3, este recomandat ca acestea să fie consumate prin rotație cu alte alimente bogate in Omega 3. Consumând numai pește și fructe de mare pentru a ne asigura aportul de acizi grași esențiali, riscăm să introducem in organism prea mult mercur.

Beneficiile acizilor grași Omega 3 pentru organism

Consumul de Omega 3, fie că provine din alimentație, fie sub forma de suplimente alimentare, are o mulțime de beneficii pentru sănătate.

Întărirea sistemului imunitar

Sistemul imunitar, adica sistemul limfatic, este un sistem complex de organe (nodulii limfatici) si celule (limfocitele) care funcționează împreună pentru a distruge orice agenți externi (virusuri, bacterii).

Limfocitele sunt împarțite in 2 categorii: celulele T si celulele B. Suplimentarea aportului de Omega 3 stimulează funcționarea celulelor T, mărind astfel abilitatea organismului de a se lupta cu boala.

Prevenirea afecțiunilor aparatului cardiovascular

Potrivit studiilor făcute in domeniu, exista dovezi clare care confirmă faptul ca Omega 3 reduce riscul de accident vascular cerebral și infarct, ridicând nivelul de colesterol bun. Colesterolul HDL (bun) reduce nivelul de grăsimi din sânge. Mai mult decât atăt, Omega 3 reduce și nivelul de trigliceride din sânge. Un studiu facut in anul 2010 de către cercetatorii germani a arătat ca trei porțiii de somon consumate săptamânal au capacitatea de a reduce tensiunea arterială chiar și in cazul persoanelor supraponderale.

Întarirea sistemului nervos

Acizii esențiali Omega 3 au, de asemenea, capacitatea de a fortifica sistemul nervos, prevenind astfel o serie de afecțiuni mintale. Depresia, anxietatea, ba chiar si boala bipolara ori schizofrenia pot fi prevenite prin consumul de Omega 3. Mai mult decat atât, și riscul de Alzheimer este mai mic la persoanele care asigură organismului aportul necesar de Omega 3.

Reducerea colesterolului

Studiile arată ca Omega 3 creste nivelul de colesterol bun, adica HDL, însă totodată reduce nivelul de trigliceride.

Reglarea tensiunii arteriale

Omega 3 are, de asemenea, capacitatea de a regla tensiunea arterială, mai ales in caz de hipertensiune. Tensiunea arterială mărită reprezintă un risc crescut de infarct sau de accident vascular cerebral.

Omega 3 și diabetul

Omega 3 reduce simptomele sindromului metabolic, printre care și rezistenta la insulina, care reprezită un factor de risc major pentru diabet. Mai mult decât atăt, Omega 3 reduce și nivelul de markeri ai diabetului din sânge.

Omega 3 și osteoporoza

Consumul de Omega 3 susține sănătatea oaselor. Osteoporoza reprezintă o problem in rândul vârstnicilor, afectând milioane de oameni si cauzând fracturi sau alte complicații. Acizii grași esențiali, printre care și Omega 3, pot crește cantitatea de calciu pe care o absorb oasele si pot contribui chiar la sintetizarea colagenului. Densitatea osoasă este mai mare la persoanele care consuma Omega 3 in mod regulat.

Omega 3 si artroza

Și articulațiile au de câstigat de pe urma acestor acizi grași esențiali. Mai multe studii au dovedit ca Omega 3 reduc inflamația de la nivel articular, reducând totodată si durerile. Așadar, simptomele artrozei ar putea fi ținute sub control cu ajutorul acizilor grași polinesaturați.

Rolul Omega 3 în prevenirea depresiilor

O serie de studii a dovedit faptul ca acizii grași Omega 3 sunt eficienți atât in prevenirea, cât și in tratarea depresiilor. Depresia este una dintre cele mai comune întâlnite tulburari psihice, la nivel mondial. Simptomele acesteia includ tristețe, apatie și pierderea interesului față de tot ce se petrece in jur. Statistic vorbind, oamenii de stiință au descoperit că persoanele care consumă Omega 3 in mod regulat, prezintă risc scazut de depresie. Un studiu a dovedit chair ca EPA este la fel de eficient in ameliorarea simptomelor depresiei ca și antidepresivele convenționale.

Omega 3 și aparatul digestiv

Omega 3 prezintă efecte benefice si asupra sănătații gastrointestinale. Consumul acestor acizi grași diversifică flora intestinală, populând-o cu bacterii sănătoase. Aparatul digestiv are de câștigat de pe urma consumului de Omega 3

Omega 3 și afecțiunile cutanate

Omega 3 sunt bogați in conținutul de substanțe benefice pentru piele, care pot preveni o serie de afecțiuni cutanate precum psoriazis, alergiile cutanate sau chiar acneea. Totodată, Omega 3 are abilitatea de a proteja pielea de radiațiile UV dăunătoare. Acești acizi grași ajuta la revitalizarea și întinerirea pielii, reducând sinteza de melanina si menținând tonusul pielii.

Rolul Omega 3 in prevenirea lupusului

Lupusul este o afecțiune de natură autoimună, care afectează întreg organismul, Începand de la piele si până la organele interne si articulații. DHA si EPA, doua tipuri de Omega 3, pot preveni lupusul, îmbunătățind totodată starea generala de sănătate. Cercetătorii germani au descoperit ca DHA are capacitatea de a bloca declanșarea lupusului eritematos sistemic.

Omega 3 și durerile menstruale

În medie, 50 – 70% dintre femei experimentează dureri menstruale. Dintre acestea, 10% au de-a face cu dureri menstruale atât de intense încât pot fi comparate cu contracțiile din timpul travaliului. Medicii recomandă tot mai des suplimente pe baza de Omega 3 pentru ameliorarea durerilor menstruale.

Durerile cauzate de menstruatie pot fi cauzate de prostaglandine. În general, prostaglandinele sunt sănătoase, însa unele, cunoscute sub denumirea de “prostaglandine rele”, cresc sensibilitatea la durere și pot cauza spasme musculare. Consumul mare de grasimi nesănătoase poate determina apariția de prostaglandine rele, în timp ce consumul de Omega 3 favorizează producția de prostaglandine “bune”, care au efecte antiinflamatoare.

Un studiu a comparat ibuprofenul cu suplimentele pe baza de ulei de pește, folosite in tratarea sindromului premenstrual și a descopeit faptul că uleiul de pește este mai eficient.

Pe lânga uleiul de pește OMEGA 3 ECHILIBRU de la Aunity recomadăm absorbantele terapeutice cu ioni negativi Anion Best Care și Anion Luxury  care amerliorează semnificativ durerile menstruale, sindromul premenstrual, întăresc sistemul imunitar, îmbunătățesc metabolismul și sprijină echilibrul hormonal.

Rolul acizilor grași Omega 3 în prevenirea și ameliorarea problemelor respiratorii

Acizii grași Omega 3 pot preveni și ameliora și afecțiunile aparatului respirator. De pildă, un studiu facut in Japonia in anul 2005 a demonstrat că o alimentație bogată in Omega 3 ajută la tratarea BPOC.

(BPOC- Bronhopneumopatia cronică obstructivă)

este o boală respiratorie cronică ce afectează atât bronhiile (bronsita cronica) cât si plamânii (emfizem) și se manifestă prin îngustarea progresivă și ireversibilă a bronhiilor, ceea ce se însotește de o scădere progresivă a capacității respiratorii)

De asemenea, sunt de părere ca Omega 3 ajută organismul să lupte cu infecțiile pulmonare, accelerând procesul de vindecare a unor afecțiuni precum bronșita sau pneumonia.

Omega 3 și cancerul

În urma unor studii făcute recent, oamenii de stiința au observat ca o dieta bogată in Omega 3 poate reduce riscul de cancer. De pildă, cercetatorii scoțieni au descoperit că un consum ridicat de DHA și EPA (tipuri de Omega 3) reduce riscul de cancer colorectal. Mai mult decât atât, și riscul de cancer la sân poate fi redus prin consumul de Omega 3 in cantități adecvate. Acest lucru este valabil și la bărbați, în ceea ce privește cancerul la prostată. 

Omega 3 are beneficii în cazul pacienților cu poliartrită

Oamenii de stiința au confirmat beneficiile pe care Omega 3 le are in tratarea poliartritei. Dr. Sara Tedeschi, reumatolog in cadrul Universitatii Harvard, sustine că acizii grași Omega 3 au capacitatea de a reduce producția de citokine - proteinele care favorizează inflamația. Așadar, consumul de Omega 3 are abilitatea de a reduce procesul inflamator de la nivelul articulațiilor, ameliorând astfel durerile. 

Deficitul de Omega 3

Întrucât organismul nu are capacitatea de a produce singur necesarul aport de Omega 3, ne putem confrunta cu problema deficitului acestor acizi grași, mai ales dacă nu adoptăm o dieta sănătoasă și echilibrată, Consecintele deficitului de Omega 3 sunt:

  • Boala coronariană și accident vascular cerebral
  • Deficit de acid gras esential în copilarie (dezvoltarea retinei si creierului)
  • Dezechilibrarea funcției cerebrale in general, inclusiv probleme de memorie si boala Parkinson
  • ADHD
  • Boli autoimune, de exemplu lupus si nefropatie
  • Osteoporoza
  • Boala Crohn
  • Cancer de sân, de colon, de prostate
  • Artrita reumatonoidă

Mai multe alimente au o concentrație mare de Omega 3, însa peștele gras excelează la capitolul conținutului de acizi grași esențiali.

Pe lânga includerea în alimențatie a peștelui, o sursă excelenta de Omega 3 sunt suplimentele cu ulei de peste.

Pentru sănătatea dumneavoastră și o stare de bine vă recomandăm uleiul de pește Omega 3 Echilibru de la AUNITY.

Sursă: Doc.ro

 

Ionii negativi (Anionii) sau vitaminele din aer

Plutește ceva în aer și, deși s-ar putea să nu fie doar dragostea, unii spun că e ceva la fel de bun … Ionii negativi.

Aerul pe care-l respirăm conține ioni. Aceștia sunt atomi sau molecule de oxigen, azot și alte gaze, cu încărcături pozitive sau negative. Sub acțiunea razelor ultraviolete ale soarelui și a razelor cosmice, acești atomi se transformă. Un atom sau o moleculă care pierde un electron primește o încărcătură pozitivă; în schimb, fixarea pe atom a unui electron suplimentar provoacă formarea unui ion negativ. Ionizarea mai poate fi produsă prin radioactivitatea solului, prin descărcări electrice (fulgere) și prin alte procedee, precum “efectul Lenard”. Efectul Lenard se manifestă prin pulverizarea și dispersarea picăturilor de apă, în timpul ploilor puternice, la cascade, sau la suprafața mării, în cursul fluxului și al refluxului. De asemenea, trecerea vântului prin acele de conifere ionizează atmosfera.

Ce sunt, deci, ionii negativi?

Ionii negativi sau Anionii sunt molecule invizibile, inodore și insipide, ce se găsesc în aer,  în cantități ce diferă în funcție de mediu. Îi găsim din abundență în zonele de munte, în păduri și în apropierea apelor – plaje, cascade. În zonele poluate, în schimb, cantitatea de ioni negativi este mai mică.

Cantitatea de ioni negativi din atmosferă are o legătură direct proporțională cu starea noastră de bine. Cercetări îndelungate au demonstrat faptul că ioni negativii exercită efecte benefice asupra organelor corpului, ducând totodată la o stare de armonie, echilibru, o euforie psihică. Odată pătrunși în organism, ionii negativi ajung în fluxul sanguin, unde produc reacții biochimice care cresc nivelul de serotonină, ceea ce ajută la atenuarea depresiei, stresului și conferă un plus de energie.

Ionii sunt creați în mod natural, fiind molecule de aer.  Cu siguranță i-ați întâlnit și simțit atunci când v-ați plimbat pe plajă sau prin pădure, ori dacă ați trecut pe lângă o cascadă. O parte din euforie e dată de simplul fapt de a ne afla în astfel de locuri extraordinare, departe de agitația și aglomerația urbană. Dar la fel de important este faptul că aerul din aceste zone conține zeci de mii de ioni negativi – incomparabil mai mulți decât în clădiri, unde sunt doar de ordinul sutelor, sau poate chiar tind spre zero.

Vitamine în aer?

În termeni generali, ionii negativi cresc fluxul de oxigen spre creier, rezultatul fiind o stare mai mare de vigilență și mai mică de moleșeală, precum și mai multă energie mentală. Se consideră că ei pot să protejeze organismul în fața agenților patogeni din aer, reducând senzațiile de iritare precum strănutul, tusea, iritația gâtului. Experiențele și studiile au dovedit că ionii negativi reglează funcționarea sistemului nervos central și vegetativ, precum și sistemul endocrin, pe care îl normalizează.

Ionii negativi ne pot face să ne simțim de parcă am pluti prin aer. Le simțim efectele benefice atunci când deschidem o fereastră, iar aerul proaspăt, umed și răcoros ne revigorează aproape instantaneu. Astfel, și-au atras denumirea populară de ”vitaminele din aer”.

În interiorul imobilelor, structurile metalice, aparatele de încălzit și de climatizare distrug ionii negativi. Stările de slăbiciune, plictiseală, oboseală, durerile de cap, resimțite de persoanele care petrec mult timp în încăperi insuficient aerisite, nu se explică numai prin lipsa de oxigen, ci și prin creșterea numărului de ioni pozitivi, ce ajung în atmosferă prin respirație.

Dacă vă simțiți somnoros, obosit și fără vlagă în apropierea aparatelor de aer condiționat, ieșiți din încăpere sau coborâți geamul mașinii – veți intra în contact cu o cantitate mai mare de ioni negativi, ceea ce vă va face să vă simțiți înviorat și vă va da puteri noi. Aparatele de aer condiționat sau de încălzire sărăcesc atmosfera de ioni negativi.

IONII POZITIVI NU SUNT PRIETENII TAI

Și acum vine partea interesantă. Ioni pozitivi nu sunt prietenii tăi. Ei vă pot provoca insomnii, în timp ce pune sistemul endocrin în mare încurcătură. Deoarece sistemul endocrin controlează sănătatea, nu este bun pentru tine în general. Ionii negativi, pe de altă parte, sunt "eroi". Deci ionii afectează sănătatea dumneavoastră.

IONII NEGATIVI SUNT „EROII”

Ionii pozitivi sunt dăunători pentru sănătate, în timp ce ionii negativi sunt foarte utili. Energia electrică oferă o "mina de aur" de ioni pozitivi. Aerul condiţionat, centrala termica, lampile fluorescente, calculatoarele, telefoanele mobile, dispozitivele de măsurare inteligentă şi alte instrumente fac acelaşi lucru. Ionii pozitivi predomină în majoritatea caselor si birourilor, ceea ce explică oboseala, durerile de cap şi gândirea greoaie. Ionii negativi sunt abundenti în locuri în care se mişcă apa - cascade, mări, fluvii. Aerul curat, care apare după o furtună oferă multi ioni negativi. Ar trebui să faceti efortul de a obţine ioni negativi.

Un mediu cu ioni pozitivi nu este usor de obținut. De ce ar trebui să vă faceţi griji despre ceva ce nu puteți vedea şi, probabil, nu ati auzit? Deoarece ionii negativi sunt prietenii tăi. Ce fac ioni negativi pentru tine?

  • Spatiul trebuie curatat de: praf, sporii de mucegai, viruşi, bacterii şi altele. Studiile demonstrează că ionii negativi te pot scăpa de 52 % din praf, 95 % din bacterii si 40 % de virusuri. Nu există nici o statistică despre sporii fungici, dar ionii negativi ajuta cu siguranta daca esti alergic la mucegai;
  • Îmbunăteste respiraţia pentru cei cu probleme respiratorii, precum astm bronşic, bronşită, febra fanului, alergii, chiar dacă acestia sunt fumatori. Corpurile noastre au "purificatoare de aer", cili, care curata poluanţii înainte ca acestea să ajungă la plămâni, dar problemele respiratorii pot împiedica activitatea acestor cili şi în cele din urmă alergenii, bacteriile, virusurile şi alte impurităţi se acumulează în plămâni. Ionii negativi restabilesc activităţile normale ale acestor cili, astfel încât isi pot face activitatea. Mai multi ioni negativi, rezultate mai bune;
  • Intărirea sistemului imunitar, a glandelor suprarenale si a glandei tiroide. Avem studii privind efectele asupra altor glande endocrine, dar datorită faptului că atunci când un lucru afectează o glanda, aceasta afectează toate glandele în acelaşi timp, astfel ionii negativi ajuta cu siguranta toate glandele. Mai ales că s-a dovedit că pot îmbunătăţii funcţionarea tuturor celulelor din organism;
  • Regleaza nivelul de serotonina. Nivelurile scăzute de serotonină pot provoca depresie, insomnie si cosmaruri, iar medicamentele nu ajuta la invingerea acestor tulburări. Dacă nivelul de serotonina este prea mare sau prea mic, ionii negativi normalizează producţia fără efecte secundare;
  • Reduce oboseala şi îmbunătăţeste performanţa si eficienta mentală. Înţelegeţi acum de ce ionii negativi sunt eroi? Deşi nimeni nu ştie cum se face acest lucru. Înseamnă că ionii negativi sunt raspunsul la tot? Desigur, nu. Viaţa merge mai departe chiar şi atunci când ionii negativi nu sunt pe scenă, dar o nutriţie buna este necesara pentru rezultate maxime;
  • Şi un beneficiu final:  dacă aveţi hipertensiune arterială, ionii negativi o pot reduce.

Sursă: Stepin2nature

 

Nano Silver - Nano Argint

Nano Silver are efecte benefice asupra organismului. Nano Argintul, conform cercetatorilor, actionează asupra a 650 de agenti patogeni, pe care îi distruge în mai puțin de șase minute.

Nano Silver - Nano Argint - este considerat un antibiotic natural ce conține argintul cel mai pur (99,99%). Un avantaj major al consumului de Nano Silver - Nano- Argint, este acela că nu distruge flora intestinala precum alte antibiotice, protejează foarte bine organismul de bacterii și ajuta la întărirea sistemului imunitar.

Nano Argintul se compune din nanoparticule (1-100 nm). Nano Silver este considerat antibiotic natural și conține argintul cel mai pur (99,99%), dar contrar antibioticelor nu distruge flora intestinală.

Argintul este un metal prețios folosit din timpuri străvechi, efectele sale benefice erau cunoscute de grecii si romanii antici. Până in prezent nu s-a observat că agenții patogeni să se imunizeze sub efectul nano argintului și să dezvolte tulpini rezistente. Ajută la vindecarea răcelii, gripei, amigdalitei, tusei, pneumoniei, sinuzitei, bronsitei si a altor infecții bacteriene. De aceea, nano argintul este recomandat în infecții ca alternativă eficientă si fără efecte adverse.

Utilizarea nano argintului (Nano Silver) si-a dovedit eficiența in tratamentul adjuvant al urmatoarelor afectiuni:

- candida

- infecții oculare

- infecții ale urechilor, gurii sau gatului

- herpes

- gastrita

- rani externe, eczeme, iritații si inflamații 

- muscaturi de insecte

- Sindromul Lyme

- pneumonie

- negi

- întarirea sistemului imunitar

- regenerarea sistemului osos

- ajută la dezvoltarea intrauterina normală a fătului

Benefiicile microparticulelor de nano-argint regăsite în Absorbantele terapeutice Anion Best Care și Anion Luxury de la Aunity sunt dovedite prin efectul împotriva germenilor patogeni, chiar și împotriva celor care au rezistență la o mulțime de antobiotice.

De asemenea, benefiicile nano-argintului regăsite in banda patentată cu ioni negativi din Absorbantele terapeutice de la Aunity constă și în combaterea a mai mult de 650 de bacterii în cateva minute, este non-toxic, non-iritant, 100%sigur.

 

Chitina

Fiind considerat un bun hemostatic, chitosanul este util în medicină la crearea unor bandaje destinate reducerii sângerării cât și ca un agent antibacterian. Acesta este utilizat cu deosebire în tratarea afecțiunilor sau sângerărilor gingivale. Este de asemenea anticancerigen.

Oarecum controversat, chitosanul s-a afirmat prin rolul său în limitarea absorbției de grăsime, ceea ce îl face util pentru dietă, neexistând încă probe care să contrazică acestă proprietate specială a chitosanului. Astfel, chitosanul s-a dovedit din ce în ce mai utilizat în susținerea eforturilor de scădere în greutate datorită proprietăților sale care reduc absorbția grăsimilor la nivelul intestinelor.

În biologie, chitina  este o polizaharidă, o substanță organică asemănătoare cu celuloza, care formează exoscheletul insectelor sau al altor artropode, (crustacee sau arahnide). Se întâlnește deasemenea în alte regnuri, precum licheni sau anumite specii de ciuperci. De exemplu, carapacea unui crab conține 25% chitină și 75% carbonat de calciu.

Chitina se extrage prin procedee fizice (măcinare, separarea proteinelor cu NaOH, spălare, demineralizare cu HCl, spălare si uscare), cel mai usor din crustaceele marine, ca de exemplu crabii și creveții

Ce sunt câmpurile magnetice?

Energia sub formă de câmpuri electromagnetice pătrunde în întregul univers și o ține împreună, modelează, stabilizează sau creează lucruri noi. Toată viața a evoluat cu, în și prin aceste câmpuri magnetice și nu poate continua fără ea. Toate vibrațiile existente într-un mediu natural (ca aici pe planeta noastră) sunt numite câmpuri magnetice sau câmpuri bio-magnetice.

Acestea joacă, de asemenea, un rol important în corpurile noastre. Ei eliberează substanțe mesager importante, reglează regenerarea și circulația sângelui, fără câmpuri magnetice nu putem produce endorfine – pe scurt, nu putem trăi.

Elemente magnetice ale vieții

Efectele terapeutice ale câmpurilor magnetice includ: sedare și îmbunătățirea somnului, efect analgezic, efect antiinflamator. Unul dintre motivele pentru promovarea sănătății bune cu un câmp magnetic este faptul că câmpul magnetic accelerează eliminarea deșeurilor metabolice. Deșeurile care apar în metabolism dacă nu sunt eliminate din organism în timp pot provoca disconfort care afectează sănătatea pe o perioadă lungă de timp. Cu toate acestea, în cadrul acțiunii câmpului magnetic se îmbunătățește circulației sângelui, în special microcirculația, se accelerează îndepărtarea deșeurilor metabolice din organism, se aprovizionează cu nutrienți și oxigen.

Ce sunt razele infraroșii?

Sunt unde electromagnetice invizibile care sunt emise în mod natural de soare şi de toate corpurile fierbinţi.

Fără energia lor produsă de exploziile continue ale soarelui nu ar exista viaţă pe pămînt. În spectrul luminii naturale se regăsesc la limita extremă, chiar la frontiera cu roşu, de aici provine şi denumirea lor. Deplasîndu-se mereu spre limita cea mai extremă se găsesc razele mai lungi şi mai sănătoase: razele infraroşii de undă lungă.

Energia produsă de radiaţia infraroşie este un tip de energie care, spre deosebire de alte tipuri, NU foloseşte aerul înconjurător drept mijloc de transmisie. Astfel, razele infraroşii încălzesc mai puţin de 20% din aerul înconjurător şi mai mult de 80% din obiecte.

Spectrul razelor infraroşii de undă lungă cuprinde marea majoritate a razelor sigure, cu efect benefic şi vital asupra sănătăţii noastre. Anume aceste raze sunt responsabile de fotosinteză, fără de care, după cum se ştie, nu ar exista viaţă. Corpul uman emană energie infraroşie prin piele, la fel cum absoarbe în mod natural, în jur de 93% din undele infraroşii. Acesta este şi principiul care stă la baza utilizării incubatoarelor în infraroşu necesare pentru menţinerea în viaţă a copiilor născuţi prematuri.

 

 

Despre vitamine și rolul esențial al acestora pentru organism

Vitaminele sunt componente importante ale alimentației. Vitaminele sunt micronutrienți organici care intră în compoziția alimentelor, esențiali pentru desfășurarea funcțiilor organismului. Acești micronutrienți nu sunt sintetizați de organism sau sunt sintetizați în cantitați insuficiente.

Alimentele animale sau vegetale conțin tipuri și cantitați de vitamine variabile, de aceea carența unui aliment se poate asocia cu deficiente de vitamine. Alimentația variată asigură necesarul de vitamine fără a se impune suplimentarea acestora.

Descoperirea vitaminelor s-a produs într-o perioadă cand doar 4 factori alimentari erau considerați esențiali pentru organism : proteinele, glucidele, lipidele si mineralele. La inceputul secolului XX s-au intensificat cercetarile privind descifrarea componentelor alimentației fiziologice și a crescut interesul pentru identificarea acestor factori alimentari esențiali numiți vitamine.


Termenul de vitamin este asociat cu Casimir Funk, biochimist născut in Polonia, pregătit in universitați europene. In 1912 a izolat un concentrat cu azot din invelișul orezului brun prin a carui administrare s-au remis simptomele în boala beriberi (deficitul de vitamina B1) și care s-a considerat că aparține unor clase de substanțe denumite amine. Acești factori alimentari au fost denumiți vital amines. Ulterior, deși nu

s-a confirmat apartenența lor la clasa aminelor, in 1920 Cecil Drummond îi denumește vitamine (vitamins).
Studii experimentale pe modele animale au demonstrat rolul esențial al acestora pentru organism, ulterior fiind descrisă de catre chimiști structura chimica a vitaminelor.

Au existat câteva etape in descoperirea vitaminelor:

*consumul de alimente uscate de catre marinarii care călătoreau 10 - 12 săptămîni a determinat apariția scorbutului (deficitul de vitamina C); după consumul de fructe și salate revenirea a fost spectaculoasă; in 1753 un chirurg din armata britanica a descris scorbutul și efectele benefice ale sucului de portocală in tratamentul bolii

*1844 - s-a observat ca șoriceii hrăniți cu lapte înalt purificat nu se dezvoltau corespunzător

boala beriberi (deficitul de vitamina B1) s-a asociat cu diete bogate in orez alb; inițial s-a considerat că boala este determinată de o toxină produsă in procesul de preparare a alimentelor; in 1895 Adolph Vorderman - inspector medical, a constatat că prizonierii hrăniți cu orez brun nu aveau beriberi decit in proprție de 1 / 10000 spre deosebire de cei hrăniți cu orez alb care dezvoltau boala in proportie de 1 / 39

*1884 - suplimentarea dietei marinarilor japonezi cu fructe și carne a determinat eradicarea bolii beriberi

pellagra ("piele aspră") a fost descrisă de un medic de curte spaniol și se datorează deficitului de vitamina B3 (niacină) si triptofan - un aminoacid esențial.
Ioseph Goldberger ofițer în serviciile de sănătate publică în SUA a constatat că există o asociere între consumul de porumb în detrimentul consumului de grâu și pelagra

sterolii au fost considerați nesemnificativi pentru dieta până cănd s-a constatat că participă la formarea vitaminei D al cărei deficit produce rahitismul

*1932 - descoperirea vitaminei A

*1937 - descoperirea vitaminei C

*1943 - descoperirea vitaminei K

*1948 - descoperirea vitaminei B12

Au fost acordate 10 premii Nobel in Fiziologie și Medicină pentru descoperirea vitaminelor.

Clasificarea vitaminelor:

*liposolubile

*hidrosolubile

*factori alimentari "vitamin-like"

Vitaminele liposolubile se absorb pasiv (fără consum energetic) din intestin împreuna cu lipidele și se elimină prin materiile fecale.
Vitamine liposolubile sunt: A, D, E, K.

Vitaminele hidrosolubile se absorb din intestin pasiv sau activ (cu consum energetic) și se elimină prin urină.
Vitamine hidrosolubile sunt: vitamina B1 (tiamina), vitamina B2 (riboflavina), B3 (niacin), vitamina B6 (piridoxina), B7 (biotina), B5 (acidul pantotenic), vitamina B12, acidul folic.

Factorii alimentari "vitamin-like" au caracteristici similare cu vitaminele, dar nu întrunesc toate criteriile de vitamine: pot fi sintetizați de organism, pot fi esențiali pentru anumite perioade ale dezvoltării organismului.
Factorii alimentari "vitamin-like" sunt: carnitina, colina, mioinoziotol, ubiquinone (coenzima Q10), bioflavonoidele.

Surse de vitamine :

Carne: vitamina B1, B2, B6, B12, B3 (niacin), B5 (acid pantotenic), B7 (biotina)

Viscere: vitamina A, D, K, B1 (ficat porc), B12, acid folic, B3 (niacin), B5 (rinichi), B7 (biotina)

Pește: vitamina D, B3 (niacin), B5 (somon), acid folic

Lapte: vitamina A, D, E, B2 , B6, B12, B3 (niacin), B7 (biotina)

Ou: vitamina A, D, E, B2, B12, acid folic, B3 (niacin), B7 (biotina)

Ciuperci: B7 (biotina)

Pâine și cereale: vitamina B1, B2, B6, B3 (niacin)

Uleiuri vegetale: vitamina E, K,

Vegetale cu frunze verzi : vitamina A, B2, acid folic

Legume: vitamina B1 (cartof), B6, B3 (niacin), vitamina C (cartof, rosii)

Fructe: vitamina A (mere, piersici), B7 (biotina) (banane, grapefruit, pepene, capsuni), vitamina C (citrice, capsuni, ananas, kiwi)

Nuci: vitamina E

Rolul vitaminelor pentru organism

Vitaminele și rolul lor au fost minimalizate secole întregi. Experimentele pe modele animale efectuate la începutul secolului XX au arătat că animalele hrănite cu alimente înalt purificate (proteine, glucide, lipide și săruri minerale) nu se dezvoltau corespunzator. In 1912 Frederick Gowland Hopkins a publicat "Feeding Experiments Illustrating The Importance of Accesory Factors in Normal Dietaries" unde se discuta despre factori alimentari suplimentari necesari pentru creșterea și dezvoltarea organismului, factori denumiți ulterior vitamine.
Vitaminele sunt nutrienți esentiali având roluri în : menținerea barierei de apărare la nivelul mucoaselor și cresterea rezistenței la infecții; metabolismul proteinelor, glucidelor, lipidelor și mineralelor; sinteza unor structuri indispensabile (acizi nucleici și nucleoproteine din molecula de ADN, enzime, factori de coagulare); procesele de oxidare (efect antioxidant) și aterogeneza (efect antiaterogen).

Vitamina A este întilnită sub 4 forme : retinol, acid retinoic, retinal, beta caroten :

*retinolul contribuie la bariera de aparare la nivelul mucoaselor (intra in compozitia mucusului)

*retinalul intra in structura celulelor fotoreceptoare din retina (celulele cu conuri si bastonase)

*acidul retinoic previne excesul de cheratinizare la nivelul pielii

*beta carotenul este antioxidant

Rolul vitaminelor pentru organism

Vitamina D este întilnită sub doua forme: D2 (ergocalciferol) și D3 (colecalciferol); la nivelul tegumentului 7,8 dihidrocolesterolul este activat sub acțiunea razelor ultraviolete in vitamina D3 (colecalciferol).
Vitamina D intervine în metabolismul calciului și fosforului, intervenind in profilaxia rahitismului.

Vitamina E include două clase de substante biologic active: tocoferolii și tocotrienolii.
Tocotrienolii au rol antioxidant (se utilizează în loțiuni antioxidante avînd în vedere absorbția bună la nivelul tegumentului).
Tocoferolii intervin în metabolismul grăsimilor și proteinelor avînd acțiune antiaterogenă.

Vitamina K este întilnită sub două forme naturale : vitamina K1 (fitoquinona) care se gasește în plantele verzi și vitamina K2 (menaquinona) sintetizată de bacteriile din colon. Vitamina K3 sintetică (menadiona) este transformată în ficat în menaquinona prin reacție de alcalinizare.
Vitamina K intervine în procesul de coagulare participând la sinteza factorilor de coagulare.

Vitamina B1 (tiamina) participă la diferite reacții chimice fiind cofactor al sistemelor enzimatice. Intervine în metabolismul glucidelor și în funcția celulei nervoase, fiind esențiala pentru creștere, apetit, funcționarea sistemului nervos.

Vitamina B2 (riboflavina) este cofactor pentru sistemele enzimatice, participă la transportul ionilor de hidrogen și in procesul de respirație tisulară.

Vitamina B3 (PP / niacina) exista sub doua forme : acidul nicotinic și nicotinamida. Participă la sistemele implicate în metabolismul carbohidraților și al aminoacizilor, sinteza grăsimilor și respirația tisulara.
Vitamina B3 are rol imunomodulator și antiinflamator.

Vitamina B5 (acidul pantotenic) participă la reacțiile metabolismului intermediar al glucidelor, lipidelor si proteinelor.

Vitamina B6 (piridoxina) intervine în metabolismul aminoacizilor și acizilor grasi nesaturați și este importantă pentru procesul de creștere și dezvoltarea normală a sistemului nervos.

Vitamina B9 (acidul folic) reprezintă un grup de compuși chimici care conțin acid pteroic. Rolul acidului folic este de a participa la sinteza de aminoacizi și nucleotide (molecule de ADN), acizi nucleici, derivați porfirinici folosind cofactor vitamina B12. Deasemenea intervine în formarea și maturarea eritrocitelor și leucocitelor.

Vitamina B12 (cobalamina), după absoarbție este transportată în plasmă spre ficat, apoi la țesuturi. Este esențială pentru biosinteza acizilor nucleici și a nucleoproteinelor avînd rol în metabolismul sistemului nervos.

Biotina este componenta esențiala a enzimelor, intervenid în metabolismul acizilor grași și aminoacizilor și transportul grupărilor carboxil.

Vitamina C (acidul ascorbic) este o vitamină provenită exclusiv din alimentație. Se absoarbe prin transport activ sau difuziune pasivă. Intră in celule prin sistem de transport specific și necesită un transportor de glucoza. Insulina favorizează intrarea vitaminei C în celulă. Pacienții cu hiperglicemie și diabet zaharat dezechilibrat au niveluri scăzute de vitamina C în celula ceea ce determină creșterea stressului oxidativ cu risc crescut de ateroscleroza.
Vitamina C are mai multe funcții în organism :

*participă la sistemele redox și intervine în sinteza colagenului (din structura țesutului conjunctiv, cartilaj, matrice osoasă, dinți, piele, tendoane)

*rol antioxidant

*crește rezistența la infecții prin activarea leucocitelor, producție de interferon, menținerea integritații mucoaselor

Factorii alimentari cu efect vitamin-like sunt biosintetizați (colina, carnitina) sau esențiali (mioinozitolul, carnitina, ubiquinonele). Factorii alimentari cu efect vitamin-like intră în structura membranelor, sfingolipidelor, neurotransmitatorilor, faciliteaza transportul acizilor grași și au rol de mesager intracelular, scad fragilitatea capilară.
Ubiquinonele (Coenzima Q10) au efect antioxidant.

Deficitul de vitamine

Avitaminoza reprezinta un deficit de vitamine în organism. Vitaminele sunt factori nutritivi esențiali (nu sunt sintetizate de organism). Sursele de vitamine sunt carnea, peștele, produsele lactate, cerealele, fructele și legumele, continutul în vitamine al acestora fiind diferit atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ. De-a lungul secolelor s-a constatat că privarea de un anumit aliment a determinat boli precum beriberiscorbutulpellagra ale caror simptome s-au remis la reintroducerea in dietă a alimentului deficitar.
Persoanele sănătoase care au alimentație variată nu ar trebui sa prezinte deficiențe de vitamine.

Deficitul de vitamine (avitaminoza) s-a observat in:

*dietele dezechilibrate

*dietele de slăbire cu un număr de calorii sub 1100 - 1200 kcal / zi

*asociere cu anumite obiceiuri alimentare

*malabsorbtia

*malnutriția

*intervenții chirurgicale în sfera digestivă, inclusiv chirurgia bariatrica

*boli comsumptive

*nutriția parenterala

*după anumite tratamente medicamentoase (chimioterapie)

Deficitul de vitamina A afectează vederea nocturnă; xeroftalmia se caracterizează prin atrofia glandelor perioculare și hipercheratoza la nivelul conjunctivei, afectarea corneei și chiar orbire; la nivelul tegumentelor determină hipercheratoza cu piele uscata.

Deficitul de vitamina D produce rahitismul la copil (caracterizat clinic prin deformari la nivelul cartilajelor de crestere, tibie, radius, humerus, ulna precum și dureri osoase și musculare, tetanie hipocalcemica) și osteomalcia la adult (scaderea densitații osoase cu pseudofracturi de coloană, tibie, slăbiciune musculară); osteoporoza (scaderea densitații osoase indusă de vărstă prin scaderea nivelurilor de estrogeni).

Deficitul de vitamiana E se întâlnește la vârstnici, pacienți cu malnutriție, cu boli cronice (hemodializați) și se asociază cu manifestari neurologice (hiporeflexie, ataxia - lipsa de coordonare a mișcarilor, scăderea sensibilitații cutanate), manifestări vasculare, scăderea prostaglandinelor și creșterea nivelurilor de prolactină implicată în simptomele sindromului premenstrual

Deficitul de vitamina K este rar la adult și poate fi determinat de malabsorbția de lipide (insuficiență pancreatică), dezechilibrul florei intestinale după antibioticoterapie prelungită. Se manifestă prin tendința la hemoragie. La nou născut poate apare un sindrom hemoragipar postpartum din cauza unui transfer deficitar de vitamina K transplacentar și de aceeea se administrează vitamina K intramuscular profilactic.

Deficitul de vitamina B1 produce manifestări neurologice (confuzie, neuropatie periferică, encefalopatia Wernicke), psihoza Korsakoff (tulburări de memorie, tulburări cognitive), afectare cardiaca (insuficiente cardiacă), anorexia, scadere ponderală

Deficitul de vitamina B2 determină cheilite, stomatite angulare, erupții la nivelul pielii, șanț nazolabial, scrot, senzație de arsură la nivelul ochilor, senzație de arsură la nivelul limbii și gurii

Deficitul de vitamina B3 (niacin) produce pellagra (dermatită, diaree, demență) cu manifestări cutanate (eruptie cutanată eritematoasă pe zonele expuse la soare), manifestări digestive (diaree, greață, chelită, stomatită), manifestări neuropsihiatrice (letargie, depresie, apatie, anxietate, scăderea capacitații de concentrare).

Deficitul de vitamina B5 (acid pantotenic) produce iritabilitate, insomnie, fatigabilitate, cefalee, slăbiciune musculară, parestezii.

Deficitul de vitamina B6 produce neuropatii periferice, iritabilitate, anxietate, confuzie, glosită, cheilită.

Deficitul de vitamina B7 (biotina) este implicat in dermatită seboreică.

Deficitul de acid folic produce afectare neurologică, anemia megaloblastică, iar la gravide se asociază cu defecte de tub neural.

Deficitul de vitamina B12 determină anemia megaloblastică, glosita.

Derficitul de vitamina C se asociază cu astenia, fatigabilitate, dispnee, dureri articulare și musculare, manifestari cutanate (purpura, echimoze), hemoragii gingivale.

Vitaminele si prelucrarea alimentelor

Prin procesul de prelucrare a alimentelor, vitaminele suferă modificari calitative și cantitative :

*carnea prăjită pierde 50 % din vitamina B1

*carnea fiartă pierde 14 % din vitamina B1

*fierberea legumelor și fructelor determină pierderea a 90 % din vitamina C

*prelucrarea cărnii prin coacere / grătar determina distrugerea vitaminelor B cu pâna la 20 %

Pierderea de vitamine se reduce prin :

*fierberea la aburi sub presiune

*introducerea legumelor în apa clocotită

*reducerea timpului de fierbere la minimum necesar

*evitarea tăierii legumelor foarte mărunt

*prin congelare se pastrează calitațile nutritive ale fructelor și legumelor

Indicațiile tratamentului cu vitamine

Tratamentul cu vitamine se efectueaza atunci când se constată un deficit de vitamine, in situațiile de nutriție parenterala prelungită, în situații de malabsorbție, în convalescența, în dietele severe de slăbire.

Toxicitatea vitaminelor

Majoritatea vitaminelor sunt toxice la doze foarte mari:

vitamina A: tegumente uscate, fisurate, căderea părului, cheilite, gingivite

vitamina D: calcificări osoase, litiaza, calcificări de țesuturi moi, greață, vărsături, constipație, poliurie, polidipsie

vitamina E este toxică la peste 1000 mg / zi

vitamina B1 este toxică în doze de peste 1000 ori valoarea nutritională când poate produce supresia centrilor respieratori, cefalee, convulsii, slabiciune musculară, aritmii, reacții alergice

niacinul (vitamina B3) este toxic la doze de peste 6 g pe zi prin eliberare de histamina crescând riscul de ulcer peptic și astm bronsic; deasemenea există toxicitate hepatică

vitamina C poate determina tulburări gastrointestinale și diaree, crește riscul de litiază renală (prin formare de oxalați), crește riscul de carcinogenază la pacienții cu infecție Helicobacter Pylori

Nu se cunoaște toxicitate pentru acidul pantotenic, vitamina B6, acidul folic, vitamina B12, biotin

Concluzii

vitaminele sunt componente importante ale alimentației.

alimentația variată asigura necesarul de vitamine fără a impune suplimentarea acestora

totusi:

se recomandă suplimentare cu acid folic in perioada de preconcepție și primul trimestru de sarcina pentru profilaxia defectelor de tub neural

se recomandă administrarea de vitamina D la nou nascut și sugar pentru profilaxia rahitismului (laptele matern nu conține cantitați suficiente de vitamina D)

se recomandă administrarea de vitamina K la nou nascut

Deficiențele de vitamine demonstrate trebuie corectate.
Toxicitatea la vitamine apare la doze foarte mari.
Ghidul de nutriție pentru persoanele adulte cu diabet zaharat nu recomandă suplimentarea dietei cu vitamine în situațiile când nu s-a identificat un deficit vitaminic.

 

 

Beneficiile complexului de vitamine B

Complexul de vitamine B include o serie de opt vitamine solubile in apă, esențiale pentru organism: B1, B2, B3, B5, B6, B7, B9 și B12.

 Principala sursă de vitamine B este reprezentată de alimentație, iar aportul extern al acestora trebuie să aibă loc zilnic, întrucât organismul consumă pentru procesele sale o cantitate considerabilă, in timp ce excesul îl elimină prin urină.

Pentru că vitaminele din complexul B coexistă în același tipuri de alimente, multă vreme au fost considerate ca fiind o singură substanță, iar referirile la acestea s-au făcut prin sintagma simplă “vitamina B”. Ulterior s-a observat însă că sub denumirea unică se ascund mai multe vitamine, iar terminologia utilizată la scara generala, pentru a descrie toate aceste vitamine, s-a adaptat, devenind “complexul” sau “grupul” de vitamine B.

Vitaminele B sunt recunoscute în principal pentru beneficiile pe care le oferă pentru sănătatea sistemului nervos, o caracteristică ce este comună tuturor substanțelor care fac parte din acest conglomerat vitaminic. Complexul de vitamine B este însă implicat și în numeroase alte procese organice, în funcție de tipul fiecarei vitamine.

Categorii și beneficii

Vitamina B1, sau tiamina, este implicată, alături de alte vitamine din complexul B, în metabolizarea carbohidraților, grăsimilor și proteinelor și transformarea acestora în energie pentru organism. Vitamina B1 contribuie și la funcționarea normală a inimii, a sistemului digestiv, a sistemului nervos, precum și a celui muscular. Aceasta ajută la formarea normală a celulelor sangvine, la reglarea producției de acid clorhidric pentru protejarea stomacului, la transmiterea anumitor semnale de la nervi (și menținerea sănătătii acestora) către creier până la maduva spinarii. Vitamina B1 este recomandata de asemenea pentru sprijinirea capacitații de învațare și pentru protejarea organismului împotriva efectelor degenerative ale radicalilor liberi.

Vitamina B2, denumită și riboflavina, este esențiala pentru metabolizarea carbohidraților, asemenei vitaminei B1. B2 este de asemenea necesară pentru creșterea și dezvoltarea normală a țesuturilor, în special pentru piele și păr. Și sistemul imunitar utilizează vitamina B2, în producția de anticorpi. În anumite circumstanțe, aceasta vitamina poate avea și rol antioxidant.

Vitamina B3, sau niacina, este implicată în minimum 50 de procese metabolice extrem de importante pentru transformarea carbohidraților in energie. Necesară și pentru metabolizarea grăsimilor și proteinelor, B3 este utilizată de organism pentru menținerea integritații și sănătații celulelor și țesuturilor, precum și pentru funcționarea optimă a sistemului digestiv. Asemeni celorlalte două vitamine, niacina are proprietați antioxidante, dar contribuie și la secretia hormonilor și la procesul de detoxifiere.

Vitamina B5, sau acidul pantotenic, lucrează alături de celelalte vitamine din complexul B pentru metabolizarea grăsimilor și pentru producerea de energie. Pe lângă aceste funcții, acidul pantotenic joacă un rol important în producerea hormonilor antistres și în menținerea sănătății tegumentelor și a părului. Asemeni altor vitamine cu care este asociat in grupul B, acidul pantotenic susține buna funcționare a sistemului nervos, precum și imunitar.

Vitamina B6, sau piridoxina, ia parte de asemenea la metabolizarea carbohidraților și a proteinelor. Vitamina B6 este de asemenea necesară pentru producerea de insulină, precum și de celule sangvine roșii si albe. Piridoxina este vitala pentru menținerea sănătății celulelor nervoase și musculare. Un alt rol al acesteia este contribuția la crearea ADN-ului și ARN-ului.

Vitamina B7, sau biotina, are ca principala funcție să ajute la metabolizarea carbohidraților, grăsimilor și proteinelor. Biotina este esențială pentru o serie de enzime implicate în producerea de energie. De asemenea, biotina este o componentă necesară în formarea și reglarea nivelului de glucoză, precum și anumiți aminoacizi.

Vitamina B9, sau acidul folic, are un rol extrem de important in procesele care controlează creșterea și dezvoltarea organismului, în special în ceea ce privește diviziunea celulelor și producerea de ADN. De altfel, acidul folic este solicitat în toate procesele care presupun diviziunea celulelor și este esențial în toate etapele de viața în care are loc o creștere semnificativă, cum ar fi perioada de sarcina sau primele stadii ale dezvoltării.

Vitamina B12, sau cobalamina, contribuie în principal la producerea celulelor roșii sangvine și la menținerea sănătății sistemului nervos central. Asemeni vitaminei B9, aceasta este o componenta importantă in formarea ADN-ului si ARN-ului.

 

 

VITAMINA C

Organismul nostru nu produce vitamina C (acidul ascorbic), însă avem nevoie de ea pentru sistemul imun, structura osoasă, absorbția fierului și pentru o piele sănătoasă. Această vitamină hidrosolubilă (solubilă in apă), care are un rol foarte important în formarea colagenului, hormonilor, carnitinei și aminoacizilor, este esențială în procesele de vindecare a plăgilor și arsurilor, susține imunitatea, are rol antioxidant și favorizează absorbția fierului în organism motiv pentru care se folosește împreună cu fierul în tratarea anemiilor feriprive (anemii prin deficit de fier). Spre deosebire de vitaminele liposolubile, cele hidrosolubile nu au o toxicitate crescută sau efecte adverse deosebit de grave dacă sunt consumate în exces, deoarece se pot elimina eficient pe cale urinara atunci când sunt supradozate.

Beneficiile vitaminei C pentru organism

Alături de rolurile vitaminei C descrise mai sus, iată cele mai importante avantaje ale consumului de alimente bogate in vitamina C:

Reduce riscul de boli cronice: vitamina C este un antioxidant puternic care întareste sistemul imunitar, protejând astfel organismul de radicalii liberi dăunatori. Când radicalii liberi se acumulează, aceștia pot determina ceea ce se numește stress oxidativ, asociat cu inflamația și cu numeroase boli cronice.

Contribuie la gestionarea hipertensiunii arteriale: studiile arată că vitamina C poate contribui la scăderea tensiunii arteriale atât în cazul celor care suferă de hipertensiune, cât și în cazul celor care nu se confruntă cu aceasta problema și au o tensiune normală.

Poate reduce riscul de boli cardiovasculare: numeroși factori cresc riscul de boli cardiovasculare – hipertensiunea arteriala, trigliceridele mari sau nivelul crescut de LDL (colesterol “rău”). Studiile demonstrează că vitamina C poate reduce acești factori de risc, contribuind astfel la reducerea riscului de boală cardiacă.

Poate reduce nivelurile de acid uric și preveni atacurile de gută: simptomele gutei se manifestă când există prea mult acid uric in sânge – acidul uric reprezintă un produs residual al organismului, care, când are niveluri ridicate, se poate cristaliza și depozita în articulații. O serie de cercetari scot la iveală faptul că vitamina C poate reduce cantitatea de acid uric din sânge și, prin urmare, poate proteja organismul de atacurile de gută.

Contribuie la prevenirea deficitului de fier: Vitamina C poate imbunatăți absorbția fierului care este absorbit mai greu de către organism – de exemplu, fierul din surse vegetale.

Crește imunitatea: vitamina C are un rol important în dezvoltarea imunitații, contribuind la buna funcționare a globulelor albe, întarind sistemul de apărare al pielii și ajutând rănile se se vindece mai repede.

Protejează memoria și gândirea: vitamina C este un antioxidant puternic. Nivelurile scăzute sunt asociate cu probleme de memorie pe măsura ce înaintăm în vârsta.

Ajută vitamina C la prevenirea răcelii?

Cele mai convingatoare dovezi până în prezent au fost furnizate de o cercetare din 2013 care a inclus 29 de studii clinice randomizate (au fost folosite grupuri de comparație) cu peste 11.000 de participanți. S-a descoperit că printre persoanele foarte active (alergatori la maraton, schiori, trupe armate ce efectuează exercitii grele în condiții de climă subarctică), care au luat cel putin 200 mg de vitamina C în fiecare zi, riscul de a râci a scăzut la jumatate. Însă, pentru populația generală administrarea zilnică a vitaminei C nu a redus riscul de a  râci.
Mai incurajator este faptul că administrarea zilnica a cel putin 200 mg de vitamina C se pare că reduce durata simptomelor racelii in medie cu 8% la adulți și 14% la copii, ceea ce se traduce ca 1 zi în minus de boală. “Acest aspect poate fi important pentru unele persoane, de vreme ce răceala comună determină ca anual să se piardă 23 de milioane de zile de la serviciu," afirma dr. Bistrian, făcând referire la statisticile din SUA.

Care este legatura dintre vitamina C și starea de spirit

Legatura dintre vitamina C și starea de spirit poate parea surprinzătoare, însă persoanele care suferă de deficit de vitamina C se simt frecvent obosite sau deprimate.
Studiile efectuate pe pacienți spitalizați – care au adeseori niveluri sub normal de vitamina C – arată că starea acestora de spirit s-a îmbunătățit după ce au primit vitamina C.
Însă chiar și in cazul celor care nu se cunosc că ar avea niveluri reduse ale vitaminei C, administrarea unui supliment cu vitamina C le poate îmbunătăți dispozitia. Un studiu efectuat pe elevii de liceu evidențiaza faptul ca vitamina C le-a redus nivelurile de anxietate; alte studii au demonstrat efectele de creștere a tonusului psihic în rândul celor care au luat vitamina C sub forma de supliment alimentar.
Sunt încă necesare mai multe cercetari în acest domeniu. Între timp, consumă multe fructe și legume bogate în vitamina C, precum portocalele și ardeii roșii. Daca o iei sub formă de supliment, încearcă să nu depasești limita maximă de 2,000 miligrame de vitamina C zilnic.

Alimente bogate in vitamina C

Absorbția vitaminelor este mai eficientă atunci când sunt luate din surse alimentare, decât atunci când provin din suplimente nutritive. De obicei, o obtinem din alimentație – din citrice, căpsuni, roșii și legume cu frunze verzi. Doza zilnică recomandată (DZR) este de 75 mg/zilnic (femei) și 90 mg/zilnic (bărbați). Cel mai bogat conținut în vitamina C îl au: pătrunjelul, legumele verzi cu frunze (spanac, varza, broccoli, conopida etc.), ardeii grași sau iuți, roșiile, morcovii, dar și fructele: kiwi, guave, papaya, citrice etc..

Ce doză de vitamina C poți lua în sigurantă?

Organismul tău are nevoie crescută de vitamina C atunci când ești răcit sau ai febră, ai anumite inflamații, diaree, hipertiroidie, deficit de fier sau proteine, arsuri sau când urmează să faci o intervenție chirurgicală. De asemenea, dacă esti fumator trebuie sa știi ăa ai nevoie de o doza mai mare de vitamina C decât un nefumator.
Poți lua în sigurantă 500 mg - 1000 mg de vitamina C zilnic, mai ales în perioadele în care alimentația nu este bogată în fructe și legume sau când ești într-una dintre situațiile mentionate anterior.

Este toxică vitamina C luată in exces?

Doza zilnică maxim admisă de vitamina C este de 2000 mg. Dozele crescute pot acidifia urina, pot provoca stări de greața și diaree, pot interfera cu echilibrul fragil al balanței prooxidanți antioxidanți din organism. La pacienții cu thalasemie sau hemocromatoza, dozele mari de vitamina C favorizează supraîncărcarea cu fier, ceea ce poate determina tulburări hepatice sau endocrine.
Dozele de vitamina C trebuie ajustate în funcție de profilul individual. De exemplu, copiii si persoanele vârstnice pot face hipervitaminoza din cauza imaturitații sau funcționării deficitare a sistemelor de curățare și/sau epurare ale organismului (ficat, rinichi), chiar și la dozele adecvate vârstei.
Nu este recomandat sa iei mai multe tipuri de suplimente în acelasi timp (cum ar fi multivitamine, vitamine împotriva căderii părului, împotriva oboselii, vitamine pentru sarcina, neurovitamine, etc) sau să iei doze mai mari pentru un efect rapid. Este bine să faci pause între curele de vitamine. În plus, ori de câte ori iei medicamente/vitamine este indicat se te hidratezi adecvat (1,5 - 2 litri de apă/zi), asta bineințeles dacă nu exista contraindicații medicale.

Reacții adverse ale excesului de vitamina C

Este bine de știut ca la doze peste 400 mg, vitamina C este eliminata prin urină, iar o doza zilnică de peste 2000 mg (maximum recomandat) poate să provoace greața, diaree, durere abdominală și poate influența analizele de sânge pentru glicemie.

Semne și manifestari ale deficitului de vitamina C

La adulți, simptomele deficitului de vitamina C se dezvoltă dupa câteva săptămăni până la luni de epuizare a rezervelor de vitamina C. Slăbiciunea, iritabilitatea, scăderea în greutate, mialgiile ușoare și artralgii se pot manifesta mai devreme.
Simptomele scorbutului (asociat cu anomalii ale țesuturilor conjunctive) apar după câteva luni de deficit. Se mai pot dezvolta hiperkeratoza foliculara, păr încâlcit și hemoragii perifoliculare.
În deficitul de vitamina C, gingiile se inflamează, devin purpurii, spongioase și friabile, iar în deficit sever, acestea sângerează. Mai pot apărea infecții secundare. Rănile se vindecă greu și pot apărea hemoragii spontane, în special echimoze la nivelul cutanat al membrelor inferioare sau hemoragie conjunctivală bulbara. Alte semne și simptome includ neuropatia femurală determinată de hemoragie (poate imita tromboza venoasă profundă), edeme la nivelul extremitaților inferioare și sângerare dureroasă la nivelul articulațiilor.
La sugari, semnele și simptomele deficitului includ iritabilitatea, durerea la miscare, anorexia și încetinirea dezvoltării. La sugari și la copii, se observă o subdezvoltare osoasă, precum și hemoragie și anemie.

Surse de informație:
www.healthline.com
www.health.harvard.edu
www.mayoclinic.org
www.msdmanuals.com

 

VITAMINA D

Deficit de vitamina D înseamnă că nu ai suficientă vitamina D în organism. Vitamina D este unică, deoarece este produsă de piele în urma expunerii la lumina naturală. Persoanele cu pielea deschisă la culoare și tinerii transformă mai bine lumina solară in vitamina D în comparație cu persoanele cu pielea de culoare inchisă și cu cei care au peste 50 de ani.

De ce este vitamina D atat de importanta?

Vitamina D este una dintre numeroasele vitamine de care organismul are nevoie pentru a se menține sănătos. Vitamina D are multe funcții, intre care:

Menține oasele puternice: Oasele sănătoase te protejează de numeroase afecțiuni, inclusiv de fragilizarea oaselor. Ai nevoie de vitamina D pentru că minerale precum calciul și fosforul să fie folosite pentru construcția oaselor la copii. La adulți, oasele fragile înseamnă afecțiunea denumită osteomalacie.

Absorbția calciului: Vitamina D și calciul contribuie la dezvoltarea oaselor și la menținerea oaselor puternice și sănătoase. Oasele fragile pot determina osteoporoza, care înseamnă pierderea densității osoase, care poate să favorizeze fracturile. Vitamina D, după ce este administrată ca supliment sau este produsă de organism dupa expunerea la soare este ulterior transformată în forma activă a vitaminei – această formă activa sustine absorbția optima a calciului din alimente.

Conlucrează cu glandele paratiroide: Glandele paratiroide lucrează minut de minut să echilibreze calciul în organism, comunicând cu rinichii, intestinul și scheletul osos. Când există suficient calciu în alimentație și suficientă vitamina D, calciul din alimente este absorbit și folosit pentru întreg organismul. În cazul în care aportul de calciu este insuficient sau vitamina D este redusă, glandele paratiroide vor “împrumută” calciu de la scheletul osos pentru a menține nivelul calciului din sânge în parametrii normali.

Un aport suficient de vitamina D poate să aibă un rol în a te menține sănătos, protejându-te de urmatoarele afecțiuni și, posibil, ajutându-te să le tratezi. Aceste afecțiuni sunt urmatoarele:

-Boala cardiacă și hipertensiune arterială

-Diabet

-Infecții și tulburări ale sistemului imun

-Cădere la persoanele varstnice

-Unele tipuri de cancer, cum sunt cancerul de colon, de prostată si mamar

-Scleroza multiplă

Care sunt sursele de vitamina D?

Poți obține vitamina D dintr-o serie de surse, precum:

-Expunerea la soare. Aproximativ 15-20 de minute trei zile pe săptămână sunt in general suficiente

-Prin intermediul alimentelor pe care le consumi

-Prin intermediul suplimentelor alimentare

Ce legatură are soarele cu vitamina D?

Vitamina D este produsă când pielea este expusa la soare sau, mai degrabă, la radiațiile B (UV-B) emise de soare. Cantitatea de vitamina D pe care o produce pielea ta depinde de factori precum:

-Anotimpul: Vara beneficiezi de mai multa vitamina D decât iarna, când zilele sunt mai scurte.

-Momentul zilei: Razele soarelui sunt cele mai puternice intre 10 si 15.

-Continutul de melanina din piele: Melanina este pigmentul maroniu-negru din ochi, pâr și piele. Melanina determină bronzarea pielii. Cu cât ai pielea mai închisă la culoare, cu atât ai nevoie de mai multa expunere la soare pentru a beneficia de suficiența vitamina D de la soare.

Ce legatură are alimentația cu vitamina D?

Vitamina D nu se produce în mod natural în prea multe alimente. Cele mai bogate surse alimentare de vitamina D sunt: uleiul din ficat de cod, somonul, tonul, laptele fortificat, iaurtul fortificat, sardinele, ficatul, galbenușul de ou. Acestea sunt însa puține și anumite alimente au adaugată vitamina D. De fapt, etichetele noi prezintă cantitatea de vitamina D dintr-un anumit produs fortificat cu vitamina D. Poate fi dificil, în special pentru vegani sau persoane cu intoleranța la lactoza, să obtină suficientă vitamina D din alimetație, de aceea, unele persoane aleg să ia suplimente alimentare.

De câtă vitamina D ai nevoie?

La persoanele sănătoase, necesarul zilnic de vitamina D depinde de vârstă. Dacă ai osteoporoza, medicul iți poate recomanda dozarea vitaminei D din sânge. In cazul multor persoane varstnice, suplimentele de vitamina D pot contine intre 800 si 2000 UI. Întreabă medicul câtă vitamina D este necesară în cazul tău 

Ce determină deficitul de vitamina D?

Deficitul de vitamina D poate fi determinat de anumite afecțiuni precum:

-Fibroza chisticaboala Crohn și boala celiacă. Aceste afectiuni nu permit intestinelor să absoarbă suficientă vitamina D din suplimentele alimentare.

-Intervențiile chirurgicale pentru micșorarea stomacului. Acestea fac dificil consumul de cantitați suficiente din anumiți nutrienți, vitamine și minerale. Aceste persoane trebuie să fie monitorizate cu grijă de medic și au nevoie să ia vitamina D și alte suplimente de-a lungul vieții.

-Obezitatea. Un indice de masa corporala (IMC) peste 30 este asociat cu niveluri scăzute de vitamina D. Celulele grase mențin vitamina D izolată astfel încât aceasta să nu fie eliberată. Deficitul de vitamina D este întâlnit la persoanele obeze. Obezitatea impune administrarea unor doze mai mari de suplimente de vitamina D pentru a ajunge la nivelurile normale.

-Boala renală sau hepatică. Aceste boli reduc cantitatea de enzime necesare pentru a transforma vitamina D într-o forma care poate fi utilizată de organism. Deficitul acestor enzime determină un nivel inadecvat de vitamina D în organism.

Ce alți factori determină deficitul de vitamina D?

-Vârsta: Capacitatea pielii de a produce vitamina D scade cu vârsta.

-Mobilitatea: Persoanele care ies rar din casă (se afla în aziluri, de exemplu) nu pot folosi expunerea la soare ca sursa de vitamina D

-Culoarea pielii: Pielea inchisă la culoare este mai putin capabilă să producă vitamina D.

-Laptele matern: Acesta conține vitamina D în cantitați reduse. Frecvent, și formulele pentru sugari includ cantitați reduse de vitamina D. Prin urmare, sugarii au risc crescut de deficit de vitamina D. Se întâmplă fin general în cazul sugarilor hraniți exclusiv la sân.

Pot medicamentele să determine deficit de vitamina D?

Da. Nivelul vitaminei D poate fi scăzut de anumite medicamente, precum:

-Laxativele

-Steroizii (precum prednisonul)

-Medicamentele hipocolesterolemiante

-Medicamentele antiepileptice

-Unele medicamente pentru tuberculoză (rifampicina)

-Un medicament pentru slăbire (orlistat)

Spune intotdeauna medicului ce medicamente iei și dacă iei suplimente cu vitamina D sau alt tip de suplimente alimentare.

Care sunt semenele si simptomele deficitului de vitamina D?

Deficitul sever de vitamina D determină fragilizarea oaselor, care se manifesta la copii prin probleme de dezvoltare, slabiciune musculară, dureri osoase și deformari articulare. Acestea sunt foarte rare. Totuși, copiii care suferă de deficit de vitamina D pot prezenta slabiciune musculară sau dureri musculare.

Deficitul de vitamina D nu este foarte evident în cazul adulților. Semnele și simptomele pot fi:

-Oboseala

-Durere osoasă

-Slabiciune musculară, spasme sau crampe musculare

-Tulburari de dispoziție, precum depresia

Cum este tratat deficitul de vitamina D?

Scopurile tratamentului și prevenției sunt aceleași – să atingă și să mentină un nivel optim de vitamina D în organism. Poți consuma alimente care conțin vitamina D, poți apela la expunerea la soare sau ți se poate recomanda să iei suplimente cu vitamina D.

Vitamina D este disponibilă in doua forme: D2 și D3.

D2, denumită si ergocalciferol, provine din vegetale. D3, denumită si colecalciferol, provine din alimentele de origine animală. D3 este mai ușor absorbită decăt D 2 și are eliberare prelungită.

Poți sa iei prea multa vitamina D?

Da. Poți lua prea multă vitamina D din suplimentele alimentare. În mod interesant, nu poți obține prea multă vitamina D în urma expunerii la soare. Toxicitatea cu vitamina D este, din fericire, destul de rară, însă poate determina hipercalcemie și simptome precum:

-Greață

-Sete excesiva și urinare excesiva

-Pofta de mancare scăzută

-Constipație

-Slăbiciune

-Confuzie

-Ataxie (boala neurologică).

Prevenție

Poți, de asemenea, să iei în considerare urmatoarele:

Consumă mai multe alimente care conțin vitamina D.

Stai la soare, insă nu prea mult. Aproximativ 10-15 minute pe zi, de 2-3 ori pe săptămână sunt suficiente. S-ar putea să ai nevoie o expunere mai indelungată (in special primavara devreme și la finalul toamnei) dacă:

-Esti vârstnic

-Ai piele închisă la culoare

Folosirea cremei cu protecție solară impiedică pielea să producă vitamina D. Reșine și că prea mult soare crește riscul de cancer de piele și îmbătrânește pielea. Administrarea unui supliment cu vitamina D este recomandată, fiind mai sigură decât expunerea prelungită la soare.

Surse de informație:

my.clevelandclinic.org

 

Acidul folic - ce este și ce rol are, beneficii și simptome ale deficienței

Vitaminele sunt esențiale pentru buna funcționare a organismului, iar acidul folic, cunoscut și ca vitamina B9, are numeroase beneficii pentru organism. În același timp, deficitul de acid folic poate favoriza apariția unor probleme de sănătate. Tocmai de aceea este necesar să știi ce rol are acidul folic în organism, care sunt simptomele carenței de acid folic, dar și care sunt sursele bogate în acid folic și cum poate fi administrat.

Acidul folic - ce este, rolul lui, beneficii

Acidul folic sau folatul este un nutrient esențial care face parte din complexul de opt vitamine hidrosolubile B. E important de menționat faptul că acidul folic reprezintă o formă sintetică a vitaminei B9 și nu se regăsește în mod natural în alimente, ci sub formă de supliment alimentar. Folatul este forma naturală a vitaminei B9. Totodată, după ce a ajuns în organism, acidul folic este transformat în vitamina B9 pentru a putea fi asimilat.

Acidul folic este necesar pentru buna funcționare a organismului, fiind implicat în producția de material genetic (ADN) și în alte funcții ale organismului. Acesta contribuie la producerea de energie, la metabolizarea carbohidraților, reglează funcționarea sistemului nervos și transformările proteinelor și lipidelor în organism.

Principalele beneficii

Având în vedere că acidul folic este transformat în vitamina B odată ce ajunge în organism, putem vorbi în continuare de beneficiile acesteia pentru organism. Astfel, printre principalele beneficii se numără:

Previne malformațiile congenitale - nivelul scăzut de folați în primele stadii ale sarcinii au fost asociate cu un risc crescut de apariție a malformațiilor la nivelul creierului, coloanei vertebrale sau măduvei osoase. Din acest motiv este important ca femeile însărcinate să consume suplimente alimentare cu acid folic atât înainte, cât și în timpul sarcinii.

Susține sistemul nervos - un nivel optim de acid folic este benefic pentru prevenirea tulburărilor de dezvoltare neurologică sau emoțională. Totodată, acesta poate preveni apariția demenței și poate ajuta la scăderea declinului cognitiv.

Reduce nivelul de homocisteină - homocisteina este o moleculă care se află în strânsă legătură cu apariția problemelor cardiovasculare, aterosclerozei sau trombozelor venoase, dar și cu apariția stărilor depresive. Astfel, acidul folic ajută la reducerea nivelului de homocisteină și previne apariția acestor probleme de sănătate.

Previne apariția depresiei - nivelul scăzut de acid folic este asociat cu depresia. Suplimentele pe bază de acid folic stimulează astfel receptorii de serotonină de la nivelul creierului și pot fi recomandate împreună cu tratamentul împotriva depresiei.

Susține sistemul imunitar - deficitul de acid folic poate duce la slăbirea sistemului imunitar și la apariția anemiei megaloblastice. Administrarea unei doze optime de acid folic crește rezistența organismului împotriva infecțiilor.

Așa cum am amintit mai sus, acidul folic joacă un rol important și în sinteza și repararea ADN-ului și, în același timp, ajută organismul să absoarbă substanțele nutritive din alimente. Acidul folic ajută și la crearea de celule noi, cu precădere a globulelor roșii.

Care sunt simptomele deficitului de acid folic

De regulă, simptomele deficitului de acid folic în organism pot să apară treptat, însă se agravează dacă această problemă nu este tratată la timp. Unul dintre principalele semne ale deficitului de acid folic este apariția anemiei megaloblastice, din cauza deficitului de globule roșii. Astfel, e important de reținut că anemia se manifestă prin oboseală, lipsa apetitului, dureri de cap, stări de leșin sau diaree.

Alte simptome ale deficitului de acid folic sunt următoarele:

-Stări depresive (nivel ridicat de homocisteină)

-Apariția alergiilor

-Slăbiciune musculară

-Tulburări de memorie

-Oboseală

-Stări de iritabilitate

-Respirație sacadată.

Totodată, un nivel scăzut de acid folic este asociat și cu risc crescut de apariție a malformațiilor congenitale la nou-născuți, a infarctului (din cauza nivelului ridicat de homocisteină), a cancerului de stomac, naștere prematură sau chiar avort.

Este recomandat un consult medical pentru a stabili cu exactitate dacă este vorba de deficit de acid folic. Medicul va pune un diagnostic în baza unor analize de sange, care vor indica nivelul de folați din celulele roșii.

Cauze ale deficitului de acid folic

Pentru început e important de reținut că acidul folic este o vitamină hidrosolubilă. Acest lucru înseamnă că se dizolvă odată ajunsă în organism și nu rămâne depozitată în grăsimea din celule. Cu alte cuvinte, în organism nu se formează o rezervă de acid folic și este necesar un aport constant. Astfel, câteva dintre cauzele care pot duce la apariția deficitului de acid folic sunt:

O alimentație dezechilibrată - este important să consumăm alimente bogate în vitamina B, precum carnea roșie, broccoli sau citrice, dar și alimente îmbogățite cu acid folic ori suplimente pe bază de acid folic, în special în perioada sarcinii. De reținut este faptul că alimentele gătite excesiv pot pierde o cantitate semnificativă de vitamina B9.

Anumite boli - există anumite afecțiuni care pot duce la absorbția deficitară de acid folic în organism. Printre acestea se numără boala Crohn, afecțiunile renale sau boala celiaca.

Fumatul și alcoolismul - acestea pot duce la scăderea nivelului de acid folic din organism.

Unele medicamente - precum cele folosite pentru tratarea cancerului, epilepsiei sau poliartritei reumatoide.

Sarcina și perioada alăptării - în aceste perioade crește nevoia organismului de acid folic și vitamina B9.

Importanța acidului folic în sarcină

Așa cum am menționat anterior, în perioada sarcinii și alăptării crește nevoia organismul de a asimila acid folic și vitamina B9. Tocmai de aceea e important ca femeile însărcinate sau care se pregătesc să aibă un copil să înceapă sa ia suplimente pe bază de acid folic deoarece acesta ajută la dezvoltarea corectă a fătului și previne apariția malformațiilor la nivelul creierului sau măduvei spinării.

Totodată, acidul folic, administrat înainte sau în timpul sarcinii, protejează fătul împotriva următoarelor afecțiuni:

-Cheiloschizis (buza de iepure)

-Palatoschizis (despicătura vălului palatin)

-Malformații ale inimii

-Defecte de tub neural

Suplimentele cu acid folic pot reduce riscul de avort spontan, naștere prematură, dezvoltarea insuficientă a fătului în pântec sau greutatea redusă la naștere.

Care este cantitatea necesară de acid folic

Acidul folic nu se găsește în mod natural în alimente și poate fi administrat sub formă de supliment alimentar. Folații, în schimb, reprezintă forma naturală de vitamina B și poate fi găsit în alimente.

În ceea ce privește doza zilnică recomandată de acid folic, aceasta este următoarea:

 

 

Categoria

Doza de acid folic/zi

0-6 luni

65 μg (micrograme)

7-12 luni

80 μg

1-3 ani

150 μg

4-8 ani

200 μg

9-13 ani

300 μg

14+ ani

400 μg

Înainte de sarcină/în perioada sarcinii

600 μg

În perioada alăptării

500 μg

Trebuie menționat că anumite boli pot crește nevoia organismului de acid folic. Acestea pot fi anemia, diareea cronică, bolile intestinale sau bolile ficatului. De asemenea, în cazul stresului sau a febrei prelungite, dar și a persoanelor care fac hemodializă este necesară o cantitate ridicată de acid folic.

Alimente bogate în acid folic

Folații (vitamina B9) se regăsesc în mod natural în următoarele alimente:

*Linte

*Năut

*Broccoli

*Ficat

*Sparanghel

*Varză și varză de Bruxelles

*Conopidă

*Mazăre

*Spanac

*Avocado

*Anghinare

*Fasole

*Citrice

*Semințe de floarea soarelui

*Gălbenuș.

Totuși, există și alimente care sunt îmbogățite cu acid folic tocmai pentru a suplini deficitul din organism. Acestea sunt pâinea, cerealele, făina, mălaiul, batoanele proteice sau orezul.

Contraindicații și posibile efecte secundare ale administrării de acid folic

În ceea ce privește administrarea de acid folic există câteva precauții de care ar fi bine să ții cont, dar și efecte secundare ce ar putea să apară.

În primul rând, în cazul în care apar semnele unei anemii este indicat să mergi la medic pentru a vedea care sunt cauzele. Motivul este acela că anemia poate apărea și din cauza deficienței de fier sau vitamina B12. Dacă nu urmezi tratamentul corect, pot să apară complicații, precum leziuni ale nervilor, mai ales dacă este vorba de o deficiență de vitamina B12.

În al doilea rând, o cantitate mult prea mare de acid folic poate duce la acumularea acestuia în sânge și cauza slăbirea sistemului imunitar sau reducere funcțiilor cerebrale. Alte reacții adverse care pot să apară din cauza unei cantități ridicate de acid folic pot fi crampele abdominale, diareea, stările de confuzie, iritabilitatea, tulburările de somn, greața sau alte probleme digestive. Efectele secundare apar, totuși, destul de rar având în vedere că acidul

folic este solubil în apă și este eliminat cu ușurință din organism prin urină.

În unele cazuri, administrarea unor cantități ridicate de acid folic pentru o perioadă îndelungată poate crește riscul de infarct la persoanele care au probleme cardiovasculare, dar și de apariție a cancerului de plămâni sau a cancerului de prostată.

Persoanele care au alergii și iau suplimente de acid folic pot dezvolta o reacție alergică la acid folic. Aceasta se manifestă prin apariția unor erupții cutanate, mâncărimi ale pielii, roșeață și dificultăți de respirație.

Totodată, acidul folic poate interacționa cu anumite medicamente, așa că este indicat un consult medical pentru a stabili care este doza zilnică recomandată de acid folic și cum poate fi administrat.

Sursă: Bioclinica.ro

 

 

 

 

 

MINERALE ȘI OLIGOELEMENTE

Mineralele sunt elementele chimice necesare organismelor vii, altele decât cele patru elemente de bază (carbon, hidrogen, azot și oxigen) prezente în molecule organice comune.

Mineralele sunt elemente nutritive necesare organismului pentru a funcționa corespunzător și pentru a se menține puternic. Un număr mare de persoane consideră că vitaminele și mineralele sunt unul și același lucru, însă nu este așa.

Mineralele sunt substanțe anorganice, fără valoare calorică. Cele 16 minerale se împart în două categorii: macroelemente/macrominerale (prezente în cantități mari în organism) și oligoelemente/oligominerale (prezente în cantități foarte mici în organism).

De obicei, mineralele necesare organismului sunt furnizate dintr-un regim alimentar variat format din fructe, legume și oleaginoase.

Necesarul zilnic de elemente minerale esenţiale şi oligoelemente este asigurat de majoritatea alimentelor aflate în dieta zilnică. Surse deosebit de bogate sunt: boabele cerealelor, fructele şi legumele. Produsele lactate, carnea şi peştele conţin cantităţi mai reduse de elemente minerale. Trebuie subliniat faptul că aportul alimentar de substanţe minerale nu se reflectă întotdeauna în nivelul concentraţiei lor în sânge şi depinde de măsura în care are loc absorbţia şi excreţia elementului respectiv. La rândul lor, aceste procese sunt dependente de alţi factori favorizanţi sau inhibitori. Cu toate acestea cunoaşterea concentraţiei elementelor minerale în sângele circulant este foarte utilă deoarece ea reflectă echilibrul existent între cantităţile de elemente minerale absorbite, utilizate de către organism, depozitate şi excretate. O altă trăsătură desprinsă din metabolismul general al elementelor minerale se referă la deficitul şi excesul acestor elemente în organism. Astfel, un aport alimentar deficitar în elemente minerale conduce la instalarea unor sindroame clinice specifice, bine definite, şi despre care se cunoaşte că apar ca urmare a unor tulburări de absorbţie, sau a unor pierderi excesive pe diferite căi metabolice.

Mineralele sunt esențiale pentru funcționarea corectă a organismului, majoritatea fiind implicate în metabolizare, echilibrul apei din organism și sănătatea sistemului osos.

Minerale esențiale (macrominerale, macroelemente):

Se recomandă asimilarea a 100 mg de minerale esențiale din alimentație, zilnic. Din această grupă fac parte: calciul, magneziul, sodiul, potasiul, fosforul și clorul. Aceste minerale se regăsesc în aproximativ toate celulele organismului și sunt implicate în menținerea homeostazei generale (proces de reglare prin care organismul își menține diferitele constante ale mediului interior între limitele valorilor normale) și funcționarea normală a organismului. Dezechilibrele acute ale acestor minerale pot avea potențial letal.

Microminerale (oligoelementele):

Sunt micronutrienți - elemente chimice - necesari organismului uman în cantități foarte mici (mai puțin de 100 mg/zi), spre deosebire de macrominerale. Din această categorie fac parte: fierul, cobaltul, cuprul, iodul, manganul, seleniul, zincul și molibdenul.

Mineralele sunt elemente chimice inactive, dar în organism sunt necesare pentru construirea țesuturilor, pentru declanșarea contracțiilor musculare, reacțiilor nervoase sau pentru coagularea sângelui. De asemenea, mineralele ajută la menținerea echilibrului acido-bazic care păstrează pH-ul organismului neutru.

Beneficii:

*calciul și fosforul susțin creșterea structurii osoase;

*potasiul și sodiul mențin echilibrul electrolitic;

*fierul contribuie la oxigenarea celulelor;

*cromul contribuie la eliminarea glucozei din sânge și convertește grăsimile, carbohidrații și proteinele în energie;

*cuprul ajută la folosirea fierului în organism;

*iodul contribuie la buna dezvoltare fizică și mentală;

*magneziul menține sănătatea și funcționalitatea mușchilor, nervilor și oaselor;

*manganul produce enzime cu rol în metabolizarea proteinelor și grăsimilor;

*molibdenul este cofactor pentru o serie de enzime care catalizează importante transformări chimice ale ciclurilor de carbon, azot și sulf.

Minerale esențiale - cantitatea necesară organismului

Mineral

% din greutatea corpului

Calciu

2.00%

Fosfor

1.00%

Potasiu

0.40%

Sulf

0.25%

Clor

0.25%

Sodiu

0.25%

Fluor

0.20%

Magneziu

0.05%

Fier

0.008%

Mangan

0.003%

Siliciu

0.002%

Cupru

0.00015%

Iod

0.00004%

Oligoelementele - se găsesc în organism în cantități extrem de mici

Acestea sunt:

Zinc, Titan, Argon, Cobalt, Scandiu, Arsen, Beriliu, Molibden, Argint, Bor, Aluminiu, Rubidiu, Ceriu, Crom, Nichel, Heliu, Plumb, Mercur, Lantan, Vanadiu, Seleniu, Stronțiu, Staniu

Fundamentul unei administrări adecvate de minerale ar trebui să fie o dietă sănătoasă și echilibrată care ar permite organismului să-și îndeplinească toate funcțiile la un nivel optim. Din păcate, nu este întotdeauna posibilă obținerea tuturor mineralelor de care avem nevoie din dieta noastră, iar suplimentele minerale ajută să ofere ceea ce lipsește în dieta modernă. Absența lor poate provoca complicații medicale grave.

 

Magneziul - esențial pentru sănătatea organismului. Doza optimă și simptomele deficitului

Magneziul participă în corp la sute de reacții biochimice și are un rol major la nivel muscular, nervos și cardiac.

Magneziul - informații generale

Magneziul este un mineral descoperit în Grecia, în regiunea numita Magnesia, de la care și-a luat și denumirea. A fost recunoscut ca element chimic in 1755 datorita cercetarilor făcute de chimistul englez Joseph Black.

Este al optulea cel mai răspândit element de pe Pamant (se gasește în sol, în apă, în plante, animale și in corpul omenesc) și al patrulea cel mai răspândit mineral din corpul uman, participând la sute de reacții biochimice in organism.

Magneziul este, de asemenea, utilizat pe scara largă pentru aplicații tehnice și medicale, variind de la producția de aliaje, produse pirotehnice și îngrășăminte, la îngrijirea sănătății.

Care este rolul magneziului în organism

În corpul nostru se găsesc aproximativ 25 de grame de magneziu, între 50 și 60% din această cantitate se afla în oase, în timp ce restul se află la nivelul muschilor, al țesuturilor moi și in sînge. Fiecare celula din corp conține magneziu și are nevoie de el pentru a funcționa.

Printre procesele în care este implicat magneziul se numară sinteza proteinelor, controlul glicemiei și prevenirea aritmiilor cardiace. De acest mineral depind în mare masura sănătatea fizică și psihică deopotrivă. În cele ce urmează detaliem toate procesele în care este implicat acest mineral:

  • Metabolizarea glucozei și a carbohidraților - Prin acțiunea pe care o are în procesul de metabolizare a glucozei, magneziul contribuie la menținerea unui nivel optim de zahăr în sânge și are un rol însemnat în prevenirea diabetului zaharat sau în menținerea sub control a bolii. De altfel, diabetul de tip 2 a fost asociat cu deficitul de magneziu, iar riscul de a dezvolta aceasta boală cronică este mai scăzut în rândul celor care au un nivel optim de magneziu in organism. Prin aceeași acțiune, magneziul are și o contribuție majora în procesul de transformare a zahărului în energie, fapt ce îi conferă o însemnătate și mai mare în starea noastră de zi cu zi.
  • Îmbunătățirea digestiei - Magneziul actionează asupra mușchilor din interiorul aparatului digestiv, astfel incât are o acțiune directă asupra digestiei. Datorita acțiunii pe care o are asupra tranzitului intestinal, magneziul ajută în ameliorarea tranzitului lent și în combaterea constipației.
  • Creșterea densității minerale osoase - Magneziul este implicat direct în formarea oaselor și influentează activitatea osteblastelor și osteoclastelor (celule responsabile de formarea de țesut osos), influențând în același timp și concentrațiile hormonului paratiroidian și ale formei active ale vitaminei D, doi regulatori majori ale homeostaziei osoase (integritatea osoasă). Datorita rolului pe care îl are la nivelul sistemului osos, magneziul ajută la ameliorarea simptomelor osteoporozei. Mai mult decât atât, magneziul contribuie la sănătatea sistemului osos și prin rolul pe care îl are in procesul de absorbție a calciului.
  • Îmbunătățirea funcției respiratorii - Unele studii au arătat că există o legatură directă între carența de magneziu și dezvoltarea astmului sau a altor afecțiuni respiratorii. Cercetatorii consideră că un deficit de magneziu determină acumularea de calciu în muschii de la nivelul căilor respiratorii, fapt ce îngreunează respirația.
  • Transportul activ al ionilor de calciu, sodiu și potasiu în membranele celulare - Prin această acțiune, magneziul combate acumularea de calciu și potasiu la nivelul muschilor, sustinând buna functțonare a sistemului muscular.
  • Contracărarea oboselii și a stării de extenuare - Magneziul ajută la menținerea unui nivel de energie optim. Un studiu realizat la Centrul pentru Studiul medicinei complementare din Southampton, Anglia, a demonstrat că sulfatul de magneziu este util în tratarea pacienților care suferă de sindromul oboselii cronice.

Totodată, magneziul are un aport considerabil și în:

Prin toate aceste acțiuni, magneziul este recunoscut și ca mineral căruia trebuie să-i acordăm multă atenție pe parcursul unei sarcini. Acest mineral contribuie la prevenirea preeclampsiei (stare patologică la femeilor gravide dupa a 20-a săptămână de sarcina, tradusă prin creșterea tensiunii arteriale și eliminarea de proteine prin urină) și la creșterea în greutate a bebelușului.

Carența de magneziu. Simptome, factori de risc și diagnostic

Pentru că are un rol atât de complex în organism și este implicat într-un spectru atît de larg de reacții biochimice, deficiența de magneziu se poate resimți atât în starea de spirit, cât și în sănătatea fizică. Printre simptomele carenței de magneziu se numară:

  • Oboseala, extenuare chiar dacă pacientul se odihneste suficient, stări de leșin
  • Anxietate, depresie
  • Nervozitate, irascibilitate
  • Crampe musculare, tremor, zvâcniri (spasme) musculare
  • Dureri de cap
  • Palpitații, aritmie
  • Tensiune arteriala crescută
  • Dificultați de respirație
  • Pierderea poftei de mâncare, greață
  • Dereglari digestive - diaree, constipație

Factori de risc pentru carența de magneziu din organism

Un stil de viata nesănătos poate duce la numeroase carențe, inclusiv cea de magneziu. Alimentația este, fără doar și poate, un factor crucial când vine vorba despre nivelul de minerale din organismul nostru. Astfel, o dietă ce are la baza alimente hiper-procesate și o dieta saracă în legume și verdețuri poate duce la o lipsă acută de magneziu (și nu numai).

Alți factori de risc pentru hipomagnezie sunt:

  • Fumatul, consumul excesiv de alcool
  • Stres
  • Lipsa odihnei
  • Afecțiuni gastro-intestinale - boala celiaca, boala Chron
  • Afecțiuni renale
  • Afecțiuni ale ficatului
  • Pancreatita
  • Diabet
  • Utilizarea de purgative, diuretice și laxative

Diagnosticarea deficitului de magneziu (hipomagnezie)

Diagnosticarea deficienței de magneziu o poate face medicul generalist analizând simptomele acuzate de pacient. Totodată, pentru a confirma diagnosticul, medicul poate recomanda:

  • Ionograma - analiza de sânge a carui rol este de a determina nivelul de minerale din organism
  • Testul RBC (Red Bloud Cells/celule roșii/eritrocite) - analiza de sânge care arată numarul celulor roșii din organism, iar in funcție de rezultat medicul poate să observe dacă pacientul suferă de lipsă de magneziu, anemie și alte carențe.
  • Sumar de urina

Aceste analize ar trebui efectuate periodic pentru a preveni deficiențe sau pentru a le depista înainte ca acestea să afecteze stilul de viața al pacientului sau complicații generate de lipsa acută de magneziu din organism.

Complicații ale lipsei acute de magneziu din organism

Nedepistată și netratată, lipsa de magneziu din organism poate contribui la dezvoltarea unor afecțiuni mai grave, precum:

  • Spasmofilia - este caracterizata prin palpitații si spasme musculare, stări de criză în care pacientul simte furnicaturi la nivel muscular și are convulsii.
  • Aritmie sau alte boli cardiace
  • Diabet - când hipomagnezia este dublată și de alți factori
  • Astm

Aportul de magneziu. Doza recomandată și surse din care îl putem procura

Doza zilnica recomandată de magneziu depinde de vârstă, sex, precum și de o eventuală sarcină sau perioadă de alăptare. Conform Institutului Național de sănătate din SUA, recomandările cu privire la doza zilnică de magneziu sunt

Magneziul - esențial pentru sănătatea organismului. Doza optimă și simptomele deficitului

 

Magneziul participă în corp la sute de reacții biochimice și are un rol major la nivel muscular, nervos și cardiac.

 

Magneziul - informații generale

 

Magneziul este un mineral descoperit în Grecia, în regiunea numita Magnesia, de la care și-a luat și denumirea. A fost recunoscut ca element chimic in 1755 datorita cercetarilor făcute de chimistul englez Joseph Black.

Este al optulea cel mai răspândit element de pe Pamant (se gasește în sol, în apă, în plante, animale și in corpul omenesc) și al patrulea cel mai răspândit mineral din corpul uman, participând la sute de reacții biochimice in organism.

Magneziul este, de asemenea, utilizat pe scara largă pentru aplicații tehnice și medicale, variind de la producția de aliaje, produse pirotehnice și îngrășăminte, la îngrijirea sănătății.

Care este rolul magneziului în organism

În corpul nostru se găsesc aproximativ 25 de grame de magneziu, între 50 și 60% din această cantitate se afla în oase, în timp ce restul se află la nivelul muschilor, al țesuturilor moi și in sînge. Fiecare celula din corp conține magneziu și are nevoie de el pentru a funcționa.

Printre procesele în care este implicat magneziul se numară sinteza proteinelor, controlul glicemiei și prevenirea aritmiilor cardiace. De acest mineral depind în mare masura sănătatea fizică și psihică deopotrivă. În cele ce urmează detaliem toate procesele în care este implicat acest mineral:

  • Metabolizarea glucozei și a carbohidraților - Prin acțiunea pe care o are în procesul de metabolizare a glucozei, magneziul contribuie la menținerea unui nivel optim de zahăr în sânge și are un rol însemnat în prevenirea diabetului zaharat sau în menținerea sub control a bolii. De altfel, diabetul de tip 2 a fost asociat cu deficitul de magneziu, iar riscul de a dezvolta aceasta boală cronică este mai scăzut în rândul celor care au un nivel optim de magneziu in organism. Prin aceeași acțiune, magneziul are și o contribuție majora în procesul de transformare a zahărului în energie, fapt ce îi conferă o însemnătate și mai mare în starea noastră de zi cu zi.
  • Îmbunătățirea digestiei - Magneziul actionează asupra mușchilor din interiorul aparatului digestiv, astfel incât are o acțiune directă asupra digestiei. Datorita acțiunii pe care o are asupra tranzitului intestinal, magneziul ajută în ameliorarea tranzitului lent și în combaterea constipației.
  • Creșterea densității minerale osoase - Magneziul este implicat direct în formarea oaselor și influentează activitatea osteblastelor și osteoclastelor (celule responsabile de formarea de țesut osos), influențând în același timp și concentrațiile hormonului paratiroidian și ale formei active ale vitaminei D, doi regulatori majori ale homeostaziei osoase (integritatea osoasă). Datorita rolului pe care îl are la nivelul sistemului osos, magneziul ajută la ameliorarea simptomelor osteoporozei. Mai mult decât atât, magneziul contribuie la sănătatea sistemului osos și prin rolul pe care îl are in procesul de absorbție a calciului.
  • Îmbunătățirea funcției respiratorii - Unele studii au arătat că există o legatură directă între carența de magneziu și dezvoltarea astmului sau a altor afecțiuni respiratorii. Cercetatorii consideră că un deficit de magneziu determină acumularea de calciu în muschii de la nivelul căilor respiratorii, fapt ce îngreunează respirația.
  • Transportul activ al ionilor de calciu, sodiu și potasiu în membranele celulare - Prin această acțiune, magneziul combate acumularea de calciu și potasiu la nivelul muschilor, sustinând buna functțonare a sistemului muscular.
  • Contracărarea oboselii și a stării de extenuare - Magneziul ajută la menținerea unui nivel de energie optim. Un studiu realizat la Centrul pentru Studiul medicinei complementare din Southampton, Anglia, a demonstrat că sulfatul de magneziu este util în tratarea pacienților care suferă de sindromul oboselii cronice.

Totodată, magneziul are un aport considerabil și în:

Prin toate aceste acțiuni, magneziul este recunoscut și ca mineral căruia trebuie să-i acordăm multă atenție pe parcursul unei sarcini. Acest mineral contribuie la prevenirea preeclampsiei (stare patologică la femeilor gravide dupa a 20-a săptămână de sarcina, tradusă prin creșterea tensiunii arteriale și eliminarea de proteine prin urină) și la creșterea în greutate a bebelușului.

Carența de magneziu. Simptome, factori de risc și diagnostic

Pentru că are un rol atât de complex în organism și este implicat într-un spectru atît de larg de reacții biochimice, deficiența de magneziu se poate resimți atât în starea de spirit, cât și în sănătatea fizică. Printre simptomele carenței de magneziu se numară:

  • Oboseala, extenuare chiar dacă pacientul se odihneste suficient, stări de leșin
  • Anxietate, depresie
  • Nervozitate, irascibilitate
  • Crampe musculare, tremor, zvâcniri (spasme) musculare
  • Dureri de cap
  • Palpitații, aritmie
  • Tensiune arteriala crescută
  • Dificultați de respirație
  • Pierderea poftei de mâncare, greață
  • Dereglari digestive - diaree, constipație

Factori de risc pentru carența de magneziu din organism

 

Un stil de viata nesănătos poate duce la numeroase carențe, inclusiv cea de magneziu. Alimentația este, fără doar și poate, un factor crucial când vine vorba despre nivelul de minerale din organismul nostru. Astfel, o dietă ce are la baza alimente hiper-procesate și o dieta saracă în legume și verdețuri poate duce la o lipsă acută de magneziu (și nu numai).

Alți factori de risc pentru hipomagnezie sunt:

 

  • Fumatul, consumul excesiv de alcool
  • Stres
  • Lipsa odihnei
  • Afecțiuni gastro-intestinale - boala celiaca, boala Chron
  • Afecțiuni renale
  • Afecțiuni ale ficatului
  • Pancreatita
  • Diabet
  • Utilizarea de purgative, diuretice și laxative

Diagnosticarea deficitului de magneziu (hipomagnezie)

 

Diagnosticarea deficienței de magneziu o poate face medicul generalist analizând simptomele acuzate de pacient. Totodată, pentru a confirma diagnosticul, medicul poate recomanda:

  • Ionograma - analiza de sânge a carui rol este de a determina nivelul de minerale din organism
  • Testul RBC (Red Bloud Cells/celule roșii/eritrocite) - analiza de sânge care arată numarul celulor roșii din organism, iar in funcție de rezultat medicul poate să observe dacă pacientul suferă de lipsă de magneziu, anemie și alte carențe.
  • Sumar de urina

Aceste analize ar trebui efectuate periodic pentru a preveni deficiențe sau pentru a le depista înainte ca acestea să afecteze stilul de viața al pacientului sau complicații generate de lipsa acută de magneziu din organism.

Complicații ale lipsei acute de magneziu din organism

 

Nedepistată și netratată, lipsa de magneziu din organism poate contribui la dezvoltarea unor afecțiuni mai grave, precum:

  • Spasmofilia - este caracterizata prin palpitații si spasme musculare, stări de criză în care pacientul simte furnicaturi la nivel muscular și are convulsii.
  • Aritmie sau alte boli cardiace
  • Diabet - când hipomagnezia este dublată și de alți factori
  • Astm

Aportul de magneziu. Doza recomandată și surse din care îl putem procura

Doza zilnica recomandată de magneziu depinde de vârstă, sex, precum și de o eventuală sarcină sau perioadă de alăptare. 

Surse de magneziu

Alimentele bogate în magneziu sunt:

  • Migdale, arahide, nuci, unt de arahide
  • Semințe de susan, de floarea soarelui, de in
  • Spanac, broccoli
  • Ciuperci
  • Pâine și produse din făină de grâu integrală
  • Ovaz, grâu
  • Lapte de soia
  • Fasole
  • Edamame
  • Cartofi
  • Orez
  • Piept de pui
  • Carne de vită
  • Halibut
  • Somon
  • Lapte, iaurt
  • Avocado
  • Stafide
  • Măr
  • Banană
  • Morcov

Suplimentele cu magneziu conțin adesea calciu și zinc și sunt un mod util de a crește aportul acestor minerale în organism, însa ele nu trebuie luate niciodată fără să fie efectuate analize medicale în prealabil. Medicul este în măsură să recomande produse pe bază de magneziu, în masură ăn care nevoile pacientului indică necesitatea administrarii lor.

Un alt mod de a-i oferi organismului nostru magneziu este la nivel cutanat. Baia in apă în care a fost adaugată clorura de magneziu numită și sare nigari sau sulfat de magneziu (sare amară sau sare Epson) poate ajuta la asimilarea acestuia prin piele.

Nu trebuie să uităm, însă, că uneori, din dorința de a ne ajuta organismul, ajungem să-i facem mai mult rău decât bine oferindu-i mai mult magneziu decât are nevoie și decât poate procesa. Hipermagnezia sau excesul de magneziu din organism este și el la fel de periculos ca și deficiența acestui mineral. Printre simptomele unui exces de magneziu se numară hipotensiunea arterială (tensiune scăzută), stări de greațașsi vomă, înroșirea feței, dureri de cap, dificultați de concentrare.

Magneziul este un mineral cu un rol fundamental pentru sănătatea întregului nostru organism, iar o dereglare a nivelului optim de magneziu din corp poate avea simptome dintre cele mai diverse. Din acest motiv este important să reținem ca un stil de viața sănătos, o alimentație echilibrată și vizitele periodice la medic sunt singurele elemente care ne pot ajuta să avem un organism puternic.

 

 

 

 

 

 

Totul despre colagen și proprietațile acestuia

Produs în mod natural în organism, colagenul este o substanța proteică prezentă în sistemul osos, sistemul muscular, sistemul digestiv, piele, vase de sânge și articulații. Acesta are rol în regenerarea celulara și a țesuturilor conjunctive și se găsește în mai multe forme în organism, fiecare având propriul mod de acțiune.

Organismul produce în mod natural colagen până la 30 de ani, însa producția scade treptat dupa această vărstă. Nivelul de colagen din organism poate fi afectat și de factori externi precum poluarea, radicalii liberi, fumatul, consumul excesiv de zahăruri sau expunerea la soare, așadar suplimentarea din surse externe poate fi necesară dupa depasirea acestei vărste.

Colagenul este o proteina dură, insolubilă și este compusă din fibre. Acest nutrient face parte din structura tuturor țesuturilor conjunctive, reprezentând o treime din totalul proteinelor prezente în corpul uman. Împreună cu elastina (proteina elastică ce ajută țesuturile să revină la forma inițială după o contracție), colagenul asigură sănătatea și buna funcționalitate a întregului organism, în special a pielii, a oaselor și a articulațiilor, dar și a unor țesuturi protectoare, așa cum sunt cele care protejează rinichii. 

Din punct de vedere chimic, colagenul este alcătuit dintr-o serie de aminoacizi precum glicina, prolina, hidroxiprolina și arginina. Acești compuși sunt construiți din molecule de carbon, oxigen și hidrogen.

Celule responsabile pentru secreția fibrelor de elastină și a colagenului se numesc fibroblaste și se găsesc la nivelul dermului. Aceste celule conțin aproximativ 1400 de aminoacizi, iar prezența lor in corp are o pondere mai mare în anumite țesuturi:

90% din țesutul conjunctiv

90% din masa organică a oaselor

70% din piele

Principalele funcții ale colagenului

Există 28 de tipuri diferite de colagen, cu structuri și funcții variate, însa caracteristica principală comună este faptul că toate sunt puternice și flexibile. Dintre acestea, cele mai comune sunt tipurile I, II, III și IV.

Tipul I este cel mai flexibil dintre toate și este secretat în piele, tendoane și oase. Tipul II e regăsit în cartilaje, tipul III în piele și vasele de sânge, iar tipul IV în țesuturile membranoase. Colagenul poate fi endogen (secretat în mod natural) sau exogen (aportul suplimentar din exterior).

Colagenul conferă elasticitate pielii și țesuturilor, stimulează regenerarea celulară, vindecarea și cicatrizarea ranilor. Acesta functionează și ca un adeziv natural al organismului; de altfel, și denumirea lui, de origine greacă, se traduce ca “generator de lipici”.

Beneficiile colagenului pentru organism

Colagenul este esențial pentru sănătate și are o serie de beneficii pentru majoritatea structurilor și a țesuturilor din organismul uman.

Contribuția la sănătatea oaselor și a articulațiilor

Colagenul are un rol important în refacerea cartilajelor și totodată crește gradul de lubrifiere, alături de acidul hialuronic, prin menținerea vascozității lichidului sinovial. Acesta este o substanța fluidă produsă în mod natural în cavitațile articulațiilor sinoviale, al cărei rol este să reducă fricțiunea dintre cartilajele articulare și alte țesuturi articulare prin lubrifiere și amortizare în timpul miscării.

Colagenul contribuie la atenuarea inflamațiilor articulare, îndeosebi a celor cauzate de înaintarea in vârstă, și are un rol esențial în prevenirea unor afecțiuni precum artrita reumatoidă, artroza, osteoporoza, guta sau osteoartrita. Așadar, este o proteină importantă pentru sănătatea și buna funcționare a sistemului osteoarticular.

Pentru că reprezintă 90% din structura ligamentelor, ale tendoanelor, ale fasciilor și ale articulațiilor, poate sprijini regenerarea celulelor acestora și poate reduce durerile și rigiditatea asociate cu simptomele artritei. De asemenea, peptidele din colagen ajută la creșterea mobilitații și a flexibilitații, precum și la mineralizarea optimă a oaselor și a dinților, respectiv la întărirea scheletului osos.

Rolul colagenului în afecțiunile articulare

Suplimentele ce conțin colagen pot reduce cantitatea de analgezice, necesare pentru reducerea durerii, deoarece colagenul are rol în diminuarea durerilor și în ameliorarea simptomelor de rigiditate articulară. De asemenea, acesta ameliorează și durerile lombare, dar are un rol important și în îmbunatațirea motricitații, în special a celei a membrelor superioare și inferioare.

Contribuția la sănătatea pulmonara

Colagenul este secretat în mod natural la nivelul plămânilor și al membranelor care îi protejează. Alături de elastină, contribuie la elasticitatea țesuturilor din plămâni și, împlicit, la buna funcționare a acestora. În scop terapeutic, se poate apela la suplimentarea colagenului pentru refacerea țesuturilor și a flexibilitatii plămânilor.

Contribuția la sănătatea sistemului circulator

Prezența colagenului în vasele de sânge are rolul de a le fortifica și de a le repara, prin regenerarea celulară. Acesta are un rol important și în menținerea elasticitații vaselor sanguine.

Contribuția la sănătatea sistemului gastrointestinal

Colagenul previne deshidratarea și ajută la reglarea secrețiilor gastrice și a acidului gastric, secretat la nivelul stomacului. De asemenea, poate preveni apariția arsurilor gastrice, a ulcerelor și a altor probleme gastrointestinale similare.

Peptidele din colagen rețin apa în intestine, stimulând astfel miscarea în interiorul tractului și ajutând digestia. In plus, ajută la vindecarea și regenerarea peretelui intestinal și a membranelor care căptușesc intestinele. Glutamina, un aminoacid din componența colagenului din tractul gastrointestinal joacă un rol important în prevenția apariției sindromului de colon iritabil.

Colagenul este și un aliat de incredere pentru persoanele care vor să scadă în greutate. Acesta are beneficii pentru procesul de metabolizare al grăsimilor, dar contribuie și la dezvoltarea masei musculare. De aceea, suplimentele cu colagen se pot recomanda de specialist în regimurile de slăbire.

Contribuția la sănătatea sistemului muscular

Colagenul ajuta la recuperarea muschilor dupa efortul fizic. Acesta repară și rehidratează proteinele distruse în timpul activitaților intense, dar contribuie și la recuperarea după rupturile musculare.

Contribuția la sănătatea ochilor

Colagenul este prezent și la nivelul ochilor, cu precadere in cornee, care are nevoie de această substanță pentru a-și menține hidratarea și pentru a rămâne lubrifiată. Colagenul are și rol de tonifiere pentru globul ocular. Producția naturală de colagen la nivelul ochilor este stimulată de vitamina C.

Contribuția la sănătatea țesuturilor

Pe lângă faptul că previne deshidratarea, colagenul ajută și la regenerarea celulară. În absența acestuia, procesul de regenerare celulară este mult mai lent sau chiar incomplet.

Contribuția la sănătatea pielii, a părului și a unghiilor

Colagenul este componentă principală a dermei, cea care îi conferă elasticitate și flexibilitate. Acesta menține pielea întinsă și previne apariția ridurilor, dar are și rolul de a împiedica apariția celulitei și a vergeturilor.

Prin rolul său de hidratare și de regenerare celulară, reduce efectele nocive ale factorilor externi asupra pielii și ajută la cicatrizarea mai rapida și mai eficientă a dermei. În plus, are un rol important și în creșterea, regenerarea și hidratarea corespunzatoare a părului, dar și în ceea ce privește creșterea și sănătatea unghiilor.

Colagenul în dermatocosmetică

Colagenul menține structura calitativă a pielii și îmbunătățește starea epidermei. Acesta îmbunătățește și funcționarea anumitor organe interne, indirect responsabile de probleme ale pielii precum acneea, iritațiile sau dermatitele locale.

Cu beneficii în menținerea structurii calitative și a elasticitații pielii, dar și cu un rol activ în tonifierea acesteia, colagenul are proprietați hidratante și împiedică apariția ridurilor sau chiar le diminuează pe cele deja existente, previne celulita și ameliorează aspectul pielii corpului și ajută la cicatrizarea rapidă a leziunilor de la nivelul dermei.

Colagenul exogen, respectiv cremele și suplimentele alimentare cu colagen sunt recomandate pentru pielea uscată și pentru cea matură și îi conferă flexibilitate și luminozitate.

Colagenul s-a dovedit benefic și in tratamentele antiacneice, deoarece ajută la cicatrizarea rapidă și eficientă a semnelor și la vindecarea pielii, stimulând celulele să se regenereze. Tot datorită rolului de regenerare celulară, colagenul poate diminua afecțiuni ale pielii precum edemele si eritemele.

Carența de colagen

Producția naturală de colagen începe să scadă treptat in jurul vârstei de 20 de ani, însă reducerea cantitații acestuia din organism este mai vizibila in special la nivelul pielii după vârsta de 30 de ani.

Odata cu reducerea colagenului, funcțiile vitale încep să aibă, la rândul lor, de suferit. Persoanele care au o carența de colagen pot experimenta simptome precum oboseală și lipsa energiei, deteriorarea circulației periferice, reducerea tonusului muscular, diminuarea elasticitații articulare și inflamarea sau chiar deformarea articulațiilor, dar și slabirea funcției vizuale. Odata cu acestea, funcțiile tractului gastrointestinal se pot reduce în intensitate, la fel și cele ale plămânilor.

Suplimentele cu colagen

Carențele de colagen sunt inevitabile după depasirea pragului de vârstă, dar și din cauza unor factori externi. Obiceiuri precum fumatul sau consumul excesiv de zahăruri (inclusiv din alcool sau fructe), precum ăi expunerea la soare pot determina o scădere a producției endogene de colagen. Poluarea este un alt factor care poate afecta cantitatea acestuia din organism.

De aceea, aportul suplimentar de colagen devine extrem de important după vârsta de 30 de ani. Suplimentele simple cu colagen sau cele cu colagen și elastină sunt folosite pentru a preveni sau ameliora problemele articulațiilor, pentru a întari sistemul osos, dar și pentru sănătatea și frumusețea pielii.

Sub ce forme se găsesc suplimentele cu colagen

Suplimentele de colagen se pot găsi sub formă lichidă (hidrolizate), de pudră sau capsule. Colagenul hidrolizat are absorbție intestinală rapidă. Indiferent de forma administrată, trebuie să ții cont de tipul de colagen pe care acestea îl conțin și să găsești cea mai bună formulă pentru sănătatea ta.

În cazul în care resimți schimbări în ceea ce privește sănătatea pielii, a sistemului osos sau a tendoanelor, suplimentele cu colagen tip I pot contribui la ameliorarea acestor simptome. Pentru piele, dar și pentru vasele sanguine este important și colagenul tip III. Colagenul tip II contribuie la sănătatea și regenerarea cartilajelor, iar cel tip IV va reface structura reticulara a membranelor.

Cremele care conțin colagen pot fi folosite concomitent cu aceste suplimente și efectele de îmbunătațire a aspectului pielii vor fi vizibile (piele mai intinsa, celulita diminuată), însă trebuie să știi că cea mai bună absorbție a acestei proteine se realizează prin îngerare.

Cum pot fi stimulate absorbția suplimentelor și producția endogenă de colagen

Suplimentele cu colagen pot stimula producția internă de colagen, iar eficiența lor este îmbunătățită de un aport suplimentar de vitamine. Dintre acestea, cele mai importante sunt vitaminele A, C și E, zincul și aminoacizii esențiali, în special lizina.

Pentru a preveni scăderea producției de colagen există, de asemenea, o serie de substanțe care stimulează generarea proteinei. Pe lănga cele menționate pentru favorizarea absorbției, foarte importante sunt și seleniul, acizii grași Omega 3, alanina, l-cisteina și curcumina.

In ceea ce privește produsele cosmetice cu colagen, trebuie să știi că acestea sunt absorbite mai bine in prezenta coenzimei Q10.

Efecte secundare ale suplimentelor de colagen

Ca orice supliment alimentar, există câteva precauții privind posibilele efecte colaterale ale suplimentelor cu colagen. Acestea pot include apariția unor dureri musculare și articulare. De asemenea, printre reacțiile adverse ale colagenului se mai pot număra resimțirea unui gust amărui, respirația urât mirositoare, dar și sensibilitatea sau reacțiile alergice.

De aceea, este important ca înainte de a începe administrarea cu un astfel de supliment să citești cu atenție prospectul, pentru a elimina riscurile unei alergii și pentru a te informa cu privire la posibilele efecte secundare.

Alimente care stimuleaza producția naturală de colagen

Peștele se află in topul alimentelor care stimulează producția de colagen, datorita conținutului de acizi grași Omega 3. Proteinele de origine animală sunt, de asemenea, eficiente în acest sens, cele mai benefice fiind cele din ouă. Un rol similar au și nucile, alunele și semințele bogate în acizi grași.

Citricele, merele și legumele verzi stimulează absorbția suplimentelor și productia naturală de colagen, datorita conținutului de vitamina C. Același lucru se poate spune și despre morcovi și cartofi dulci, datorită conținutului de vitamina A. Soia este, de asemenea, un aliment recomandat pentru stimularea colagenului endogen, datorită antioxidantilor pe care îi conține.

Legumele roșii, precum sfecla, ardeii roșii sau roșiile au, la rândul lor, antioxidanți care încetinesc procesul de îmbătrânire și lupta împortriva efectelor produse de radiațiile solare.

 

 

Ce este acidul hyaluronic?

Acidul hialuronic, cunoscut și sub numele de hialuronat sau hyaluronan, a fost descoperit prima dată în anul 1934. Din punct de vedere chimic, acidul hialuronic este o moleculă compusă în mare parte din zahăruri (polizaharida), care se gasește în mod normal în țesutul conjunctiv al organismului și in piele.

Practic, acidul hialuronic menține țesuturile hidratate. Un singur gram de acid hialuronic poate să sustină aproximativ șase litri de apa. Pielea conține în proporție de 50% acid hialuronic, iar cele mai mari concentrații se găsesc în articulații și la nivelul ochilor. De asemenea, pielea bebelușilor conține o cantitate mare de acid hialuronic.

Pe măsura ce înaintăm in vârstă, cam de pe la 26 de ani, producția naturală de acid hialuronic din țesuturi scade. Înca din anul 1970 cercetătorii au inceput extracția acestei molecule, iar în prezent tehnicile moderne permit sintetizarea și producerea mai multor tipuri de acid hialuronic.  Acestea se folosesc atât în medicina, cât și în cosmetică, datorită beneficiilor multiple.

Care este rolul acidului hialuronic în organism și ce efecte are

Acidul hialuronic este o component indispensabilă în organism. Iată ce rol are:

-hidratează pielea – datorită capacitații sale mari de a reține apa în organism, acidul hialuronic contribuie la menținerea unei pieli hidratate

-crește rezistența și elasticitatea pielii – acidul hialuronic stimulează producția de colagen, proteina care menține pielea elastică și ferma și previne, totodată, apariția ridurilor

-cicatrizează leziunile – acidul hialuronic ajută la procesul de regenerarea a pielii, atunci când apar leziuni la nivel cutanat. Acesta accelerează procesul de cicatrizare și de regenerare și calmează inflamația

-lubrifiază cartilajele și articulațiile – acesta actionează sub forma unei bariere protectoare în jurul celulelor și previne degradarea cartilajelor și articulațiilor. Datorită faptului că oferă susținere articulațiilor, acidul hialuronic poate preveni apariția osteoartritei

Care sunt beneficiile acidului hialuronic și cum poate fi utilizat

Acidul hialuronic este folosit atât in medicină, cât și în cometică, sub forma diverselor produse de înfrumusețare care ajută la menținerea unei pieli hidratate și elastice.

Acidul hialuronic în medicină

Acidul hialuronic care este folosit în domeniul medicinei este sintetizat în laborator și are următoarele utilizari:

-tratează osteoporoza – datorită capacitații sale de a lubrifia și de a proteja articulațiile și cartilajele, acidul hialuronic poate fi administrat pe cale orală sau poate fi injectat pacienților care suferă de osteoporoza. Acesta are rolul de a amortiza socurile din articulații. Injectarea cu acid hialuronic trebuie făcută numai de către un specialist.

-tratează probleme la nivelul ochilor – în timpul intervențiilor chirurgicale precum tratarea cataractei, transplantul de cornee sau repararea retinei, acidul hialuronic se administrează cu scopul de a înlocui fluidele naturale, astfel incât ochiul să ramână umed și hidratat. Acidul hialuronic mai este folosit și pentru a trata sindromul de ochi uscat

-vindeca rănile de la nivelul pielii – acidul hialuronic se folosește și pentru tratarea arsurilor sau leziunilor, pentru că regenerează și cicatrizează pielea. Se recomandă în cazul arsurilor de nivelul II și III, când leziunile nu sunt foarte extinse sau grave.

-este de mare ajutor in chirurgia otologică – acidul hialuronic repara perforațiile de la nivelul membranei timpanului și accelerează procesul de vindecare

-tratează probleme respiratorii – unele studii au demonstrat faptul că aerosolii pe bază de acid hialuronic pot trata hiperactivitatea bronșică la persoanele care suferă de astm sau bronhopneumopatie cronică obstructiva

În cosmetică

Datorită beneficiilor pe care le are asupra pielii, acidul hialuronic este unul dintre cele mai eficiente tratamente folosite în cosmetică:

hidratează și mentine elasticitatea pielii – cremele și fiolele cu acid hialuronic utilizate în mod regulat ajută la hidratarea pielii și, totodată, îi oferă fermitate și elasticitate

reduce efectele îmbătrânirii – datorita faptului că menține pielea fermă, acidul hialuronic este eficient în reducerea ridurilor și prevenirea efectelor îmbătrânirii. Majoritatea produselor de ingrijire care conțin acid hialuronic sunt sub forma de creme hidratante sau seruri

previne uscarea pielii – datorită faptului că are rol hidratant, cremele cu acid hialuronic aplicate local previn uscarea pielii și mențin pielea hidratata și strălucitoare

protejează împotriva radicalilor liberi – acidul hialuronic actionează ca un antioxidant care are rolul de a proteja pielea împotriva efectelor dăunătoare ale radicalilor liberi

remodelarea feței – tratamentele care presupun injectarea cu acid hialuronic sunt folosite pentru remodelarea nasului, pomeților, bărbiei, liniei maxilarului, dar și pentru a umple ridurile și pentru a reduce efectele îmbătrănirii

augmentarea buzelor – acidul hialuronic este folosit ca filler în tratamentele cosmetice, care oferă volum și remodelează buzele

Care este diferența între acidul hialuronic și sodium hyaluronate

Pe lângă acidul hialuronic, produsele cosmetice conțin și un alt ingredient oarecum similar, numit sodium hyaluronate. Aceste două ingrediente sunt legate între ele prin faptul că sodium hyaluronate este, de fapt, o sare a acidului hialuronic și  ambele au beneficii pentru piele.

Diferența între sodium hyaluronate și acidul hialuronic constă în faptul că primul are o mărime moleculara mai mică. În timpul procesului de creare a sodium hyaluronate sunt îndepărtate lipidele, acizii nucleici și proteinele, iar dimensiunea sa moleculară scade. Asta înseamnă că, atunci când este aplicat local, este absorbit mai repede în piele, spre deosebire de acidul hialuronic.

Cu toate acestea, exista companii care reduc și dimensiunea moleculelor de acid hialuronic pentru ca absorbtia lui în piele sa fie mai rapidă și fără să își piardă proprietațile benefice. Mai exact, odată cu descreșterea moleculelor, crește capacitatea de absorbție rapidă în piele.

Produsele cosmetice cu acid hialuronic sunt recomandate pentru toate tipurile de piele. Dacă ai tenul gras sau mixt, acidul hialuronic lichid sub forma serului din fiole este soluția ideala pentru tine. Formulele lichide au o textura ușoară care nu încarcă tenul și sunt extrem de hidratante.

Acidul hialuronic este benefic și pentru tenul sensibil, cu tendințe de înroșire. Cremele cu acid hialuronic reușesc să calmeze iritațiile, să reducă roșeața și să revitalizeze pielea.

Ce alimente stimulează producerea de acid hialuronic in organism

Ca sa stimulezi producerea de acid hialuronic în mod natural în organism, poți consuma alimente bogate în vitamine (A, C, E), polifenoli, minerale (magneziu, zinc) și acizi grași Omega-3. Iată ce alimente sunt recomandate:

peștele – unii specialiști susțin faptul că ochii peștelui conțin o cantitate mare de acid hialuronic. Poți să consumi atât pește (ton, somon, hering, macrou), cât și ulei de pește

carnea de pasăre – este o sursa bogată de acid hialuronic. Acesta mai poate fi găsit și în organe, dar și in oase, care pot fi consumate sub formă de supă

legumele și fructele – spanacul, varza Kale, broccoli, avocado și nucile conțin o mare cantitate de magneziu, care este necesar în producția de acid hialuronic. Roșiile și citricele, în schimb, conțin naringerina, un flavonoid care rupe lanțul de polizaharide, implicit și pe cel de acid hialuronic și favorizează păstrarea acestuia în organism pentru mai mult timp. Consumă și legume rădăcinoase, precum cartoful, sfecla, morcovii sau patrunjelul.

produsele pe bază de soia – acesta sunt bogate în estrogen și sunt considerate o sursă esențială de acid hialuronic.

Ce contraindicații există în folosirea acidului hyaluronic

Acidul hialuronic nu are recomandări speciale sau riscuri în ceea ce privește utilizarea lui, însă nu este indicat sa fie folosit în urmatoarele cazuri:

-persoanele care suferă de boli autoimune

-femeile care sunt însărcinate sau alăptează

-persoanele care au intoleranță la compusul de bază

 

 

Cordyceps (Cordyceps sinensis) - beneficii şi proprietăţi

Cordyceps sau “Aurul medicamentelor” este o plantă ciudată şi fascinantă care creşte pe păşunile de pe platourile Tibetului, aflate la altitudini cuprinse între 3.500 – 6.000 m şi este folosită în terapeutica chineză de cca. 1.200 ani.

Cordyceps este o plantă care dispune de calităţi duble: într-o parte a ciclului său biologic este plantă, în altă parte a ciclului este insectă.
Când Cordycepsul există sub formă de plantă, vara, în perioada formării de spori, sporul plantei este împrăştiat de vânt şi parazitează larva unui fluture, trecând din ciclul vegetal în cel animal. Larva infectată se îngroapă în pământ în formă de gogoaşă.


Cordycepsul hibernează pe timpul iernii, hrănindu-se din gogoaşa fluturelui, apoi din rădăcinile unor plante, rezistând astfel sub pământ timp îndelungat. Când condiţiile climatice sunt favorabile, răsare din pământ o nouă plantă şi ciclul biologic se reia.

Cordyceps face parte din clasa ascomicete, care include circa 400 de specii. Toate speciile Cordyceps sunt endoparazite, în principal pe insecte şi alte artropode iar câteva sunt parazite pe alte ciuperci.

Cea mai cunoscuta specie este Cordyceps sinensis, prima dată aceasta fiind înregistrată în Tibet în secolul al 15-lea (cunoscut şi sub numele de “yarsha gumba” în Nepal).

Ea este catalogată de botanişti în clasa ciupercilor, iar împreună cu ginsengul şi corniţele pufoase de cerb, face parte din cele trei mari medicamente tonifiante ale Chinei.

Cordyceps - Compoziţie

În corpul ciupercii Cordyceps se găsesc peste 80 de fermenţi, aminoacizi, beta-caroten, vitamine E şi C şi seleniu. 

Cordyceps - Acţiune

Ciupercile Cordyceps au efect imunoregulator, antibiotic, antiinflamator, antidepresiv, hipoglicemiant, antioxidant şi anticancerigen.

Cordyceps - Indicaţii terapeutice

Cordyceps acţionează ca protector pulmonar, fiind un adjuvant eficient în terapiile complementare ale gripei - prin ameliorarea tusei, reducerea secreţiilor mucoaselor şi a transpiraţiilor nocturne-, ale bronşitei, pneumoniei, emfizemului pulmonar şi astmului bronşic.

De asemenea, măreşte rezistenţa organismului la insuficienţa de oxigen, combate oboseala şi creşte capacitatea de muncă,  scade nivelul colesterolului, reglează nivelul calciului şi a fosforului în sânge, reglează funcţia rinichiului şi a ficatului (elimină toxinele, reface celulele afectate, distruge viruşii din celulele hepatice), previne boli ale aparatului cardiovascular şi ale vaselor de sânge (ischemie cardiacă, infarctul miocardic, tromboze) şi înlătură efectele negative ale chimioterapiei şi radioterapiei.

Cordyceps - Precauţii şi contraindicaţii

Ciupercile Cordyceps nu se recomandă femeilor gravide, mamelor care alăptează şi persoanelor care suferă de ulcer stomacal şi al duodenului.

 

Colina

Colina este similară vitaminelor din complexul B și este folosită de organismul uman pentru a produce acetilcolina, un neurotransmitator ce se găsește în creier, și pentru a menține sănătoasă funcția neuronala. Colina este necesară și pentru a menține functionarea normală a vezicii biliare, reducând formarea calculilor biliari, a ficatului și funcția de formare a lecitinei. Ca și inozitolul, contribuie la reducerea acumularii în exces a grasimilor la nivel hepatic. Este vitală pentru digestia corespunzatoare a alimentelor grase și este utilă organismului pentru stocarea mineralelor și vitaminelor, în special pentru calciu și vitamina A.

Deficitul de colina poate determina: ciroză hepatică, hemoragie la nivelul rinichilor, hipertensiune arterială, ateroscleroza, eczeme, slabiciune musculară, pierderi de memorie, ulcer gastric hemoragic, palpitații, dureri de cap, vertij, diverse simptome cardiace, creștere cu retard, miastenia gravis și alte afectiuni neurologice.

Surse naturale de colina

Colina se găsește în: organe, gălbenuș, drojdie de bere, germeni proaspeți, arahide, unt de arahide, vegetale cu frunze verzi, diverse semințe, tărâțe de orez, boabe de soia, ficat, pește, lecitină, mazăre.

Direcții de recomandare

-Susține sănătatea nervilor și, în special, a celor implicați în transmisia neuronală ce afectează memoria, sănătatea ficatului și a rinichilor.

-Contribuie la reducerea incidenței bolii Alzheimer și Parkinson.

-Prevenția aterosclerozei și a afecțiunilor cardiace.

-Contribuie la reglarea presiunii arteriale.

-Menținerea nivelurilor optime de colesterol

-Ameliorarea hepatitelor

-Funcție de detoxificare: ajută ficatul să elimine substanțele toxice din sânge.

Aportul suplimentar de colină în ultimele trei luni de sarcină crește viteza procesării informațiilor la bebeluși. Acest lucru arată un studiu de la Universitatea Cornell, care a fost publicat în The Faseb Journal.

Pentru dezvoltarea prenatală, colina este un nutrient esențial care este necesar pentru formarea acetilcolinei (ACh, un neurotransmițător important) și pentru metilarea ADN-ului (donator al grupării metil). În plus, colina este o componentă importantă a fosfatidilcolinei (fosfolipidă în membrana celulară) și a sfingomielinei (fosfolipida din teaca mielinei), care este importantă pentru viteza neuronilor, dezvoltarea creierului și creșterea prenatală. Aportul de colină este chiar necesar în timpul sarcinii din cauza creșterii rapide a fătului și a placentei.

Suplimetarea organismului cu colină este de o importanță fundamentală în această fază.

Interacțiuni și reacții adverse

-Excesul de zahăr, alcool și cafea inhiba absorbția colinei.

-Acidul linoleic, acidul folic, inozitolul, vitaminele A, B 12 și celelalte din complexul B favorizează absorbția colinei in organism.

-Administrată oral, în doză de 220-500mg, colina este bine tolerata, însa, folosită in exces, poate da reacții adverse, precum: diaree, vomă, tulburari gastrointestinale, miros de pește pentru organism.

Noi, cei de la Aunity vă recomandăm suplimentele alimentare Energy + Complex și Maternity Complex care conțin Colină

 

Beneficiile sâmburilor de struguri

Noi cei de la Aunity îți recomandăm OPC+ premium complex capsule cu extract din semințe de struguri- cea mai înaltă doză OPC pentru sănătate

Beneficiile sâmburilor de struguri sunt multiple. Aceștia ne ajută să ne menținem sănătatea și frumusețea, dar și să tratăm numeroase boli, să slăbim, etc.

Printre proprietățile și abilitățile acestor sâmburi mici sunt incluse și următoarele (și cu siguranță cercetătorii vor descoperi și altele în viitor).

Decomandată, se știe că sâmburii de struguri:

-Sunt o sursă excelentă de antioxidanți.

-Protejează organismul împotriva radicalilor liberi.

-Ajută la prevenirea îmbătrânirii premature a țesuturilor, organelor și celulelor.

-Mențin corpul tânăr.

-Ajută la prevenirea petelor de bătrânețe și a ridurilor.

-Îmbunătățesc circulația.

-Protejează organismul împotriva poluării, a tutunului și a altor agenți nocivi.

-Curăță sângele de efectele negative ale medicamentelor și ale consumului excesiv de alcool.

-Întăresc pereții venelor și ai arterelor (datorită conținutului de flavonoide).

-Îmbunătățesc sănătatea cardiovasculară, fiind recomandați pacienților care au suferit un infarct miocardic.

-Au proprietăți antiinflamatoare care ajută la tratarea unor afecțiuni precum artrita, gastrita, sinuzita și dermatita.

-Curăță intestinele.

-Mențin în formă optimă vederea, pielea și creierul.

-Previn bolile degenerative. 

-Previn formarea plăcilor de aterom la nivelul arterelor.

-Combat căderea părului și stimulează creșterea noilor fire.

-Mențin țesuturile conjunctive sănătoase și tinere.

-Au proprietăți antialergice, antiulceroase și antihistaminice. 

-Ajută la prevenirea cancerului.

-Încetinesc dezvoltarea cataractei și a glaucomului.

-Întăresc plămânii și previn insuficiența respiratorie.

-Întăresc sistemul imunitar, prevenind numeroase boli.

 

 

 

 

CE SUNT ANTIOXIDANȚII?

Antioxidantii par să fie peste tot; în superalimente și produsele pentru îngrijirea pielii, chiar și în ciocolată și vin roșu. Produsele care conțin antioxidanți sunt comercializate ca fiind esențiale pentru o sănătate bună, cu promisiuni de combatere a bolilor și de încetinire a procesului de îmbătrănire, scrie theconversation.com.

Ce sunt antioxidanții?

Termenul de antioxidant acoperă o gamă largă de molecule (atomi legați împreună prin legaturi chimice) care protejează alte molecule de un proces chimic numit oxidare. Oxidarea poate afecta moleculele vitale din celulele noastre, inclusiv ADN-ul și proteinele, care sunt responsabile pentru multe procese din corp.

Dacă prea multe molecule sunt deteriorate, celula poate funcționa defectuos sau poate muri, de aceea antioxidanții sunt importanți. Ei pot preveni sau reduce aceste daune. În organism, oxidarea necontrolată este în mod tipic cauzată de molecule foarte reactive, cunoscute sub numele de radicali liberi.

Ce este oxidarea?

Oxidarea este o reacție chimică comună în care electronii sunt transferați de la o moleculă la alta. Electronii sunt particule subatomice (mai mici decât atomii). Pe masură ce electronii se miscă în timpul unei reacții de oxidare, legăturile pot fi rupte și structura moleculelor se schimbă.

Nu toate reacțiile de oxidare sunt dăunătoare. Ele sunt esențiale pentru viața și sunt implicate în multe procese importante. În respirația celulară, glucoza este oxidată de oxigen, producând dioxid de carbon, apă și energie pentru a ne alimenta corpul. Înălbitorii de rufe oxidează petele colorate în molecule incolore.

Reacțiile de oxidare mai puțin dorite sunt cele care includ ruginirea metalelor și deteriorarea alimentelor.

Ce sunt radicalii liberi?

Radicalii liberi sunt molecule cu unul sau mai mulți electroni necuplați. Electronii sunt în perechi, iar electronii necuplați pot avea ca rezultat molecule instabile și foarte reactive. Pentru a deveni stabili, radicalii liberi trebuie să fure un electron dintr-o alta moleculă (sau sa renunțe la unul). Când o moleculă pierde un electron, molecula a fost oxidată și ea însăși devine un radical liber.

Acest nou radical liber poate fura un electron dintr-o altă moleculă, începând o reacție in lanț. Acest proces modifică permanent structura moleculelor, provocând daune ireversibile.

Dacă este prezent un antioxidant, acesta poate dona un electron radicalului liber, stabilizându-l și oprind reacția în lanț. Antioxidantul se sacrifică și se oxidează în locul celeilalte molecule, devenind un radical liber. Dar, spre deosebire de majoritatea moleculelor, antioxidantul este capabil să stabilizeze electronul și nu devine foarte reactiv. Acest proces dezactivează antioxidantul.

Radicalii liberi nu sunt întotdeauna dăunători. Natura lor extrem de reactiva și distructivă este folosită de sistemul imunitar al organismului. Anumite celule albe din sânge, numite fagocite, pot înghiți particule străine, cum ar fi bacteriile, apoi le pot închide și eliberează radicali liberi pentru a-i distruge.

Radicalii liberi sunt generați in mod natural de corpurile noastre, dar pot fi generați și de factori care țin de stilul de viața, cum ar fi stresul, dieta proastă, poluarea, fumatul și alcoolul. Corpurile noastre se pot descurca cu câțiva radicali liberi, dar dacă se formeaza prea mulți, apărarea normală a organismului poate fi copleșită.

Daunele provocate de radicalii liberi sunt considerate a fi una dintre cauzele îmbătrânirii și contribuie la diferite boli. De exemplu, deteriorarea radicalilor liberi în ADN poate provoca mutații genetice și poate produce cancerul.

Nu toți antioxidanții sunt la fel

Daca radicalii liberi sunt periculoși și provoacă îmbătrânirea și boli și antioxidanții îi pot neutraliza, atunci obtinerea mai multor antioxidanți ar trebui sa fie bună, nu-i asa? Din păcate, nu este atât de simplu. Nivelurile ridicate de antioxidanți și stresul oxidativ scăzut sunt asociate cu o stare bună de sănătate, dar nu toti antioxidanții sunt la fel.

Antioxidanții provin din mai multe surse. Unii sunt produși în mod natural în organism, alții apar în mod natural în alimentele pe care le consumăm. Antioxidanții (naturali sau sintetici) pot fi, de asemenea, adaugați în alimente, fie pentru beneficiile pe care se presupune ca le-ar avea asupra sănătății, fie pentru conservarea alimentelor (antioxidanții împiedică oxidarea în alimente).

O dieta sănătoasă este cea mai eficientă metodă de a obține antioxidanții de care are nevoie organismul. Fructele, legumele, semintele, ouale și nucile sunt surse utile de antioxidanți. În ciuda marketingului, antioxidanții găsiți în așa-numitele superalimente nu sunt mai eficienți decât cei din fructele si legumele obișnuite.

Există motive pentru care concentrațiile ridicate de antioxidanți pot fi dăunătoare. La concentrații mari, antioxidanții pot:

-acționa ca pro-oxidanți, crescând oxidarea;

-proteja celulele periculoase (cum ar fi celulele canceroase), precum și celulele sanatoase;

reduce beneficiile exercițiilor fizice;

-avea reacții adverse nedorite, cum ar fi greața și durerile de cap sau chiar pot ajunge la niveluri toxice.

 

5 motive care te vor convinge să iei astaxantină în fiecare zi

Noi, cei de la Aunity vă recomandăm Acidul Hyaluronic care conține Astaxantină.

Toată lumea- tineri sau bătrâni, indiferent dacă sunt sportivi sau nu, pot consuma astaxantină pentru a obține mai multă energie, o rezistență mai bună și mai multă forță.

Astaxantina este un pigment roșiatic, care face parte dintr-un grup de substanțe chimice numite carotenoide.

Ea se gasește în mod natural în anumite microalge și tot ea este cea care dă culoarea roz sau roșie unor viețuitoare, cum ar fi somonul, păstrăvul, homarul, creveții și alte fructe de mare. De asemenea, astaxantina se gasește și sub forma de suplimente și are diverse beneficii pentru sănătate.

1. Astaxantina protejează inima

Chiar dăcă există foarte multe potențiale cauze ale bolilor cardiovasculare, se crede că stresul oxidativ și inflamația sunt cauze importante care duc cel mai adesea la astfel de afecțiuni.

Potrivit unei analize din 2009, există 8 studii clinice care au măsurat efectele astaxantinei care au arătat că suplimentele cu această substanță pot să reducă atât markerii inflamației din corp, cât și markerii stresului oxidativ. O altă analiză a sugerat că astaxantina ar putea să protejeze împotriva aterosclerozei, condiție caracterizată de acumularea de grăsimi și de colesterol în artere, ducând la pierderea elasticitații acestora. Desigur, pentru a avea un sistem cardiovascular sănătos, este important să adopți o dietă echilibrată, care să conțină și astaxantină, să faci mișcare și să mergi la controale medicale regulate.

2. Astaxantina te ajută să ai vederea bună

Problemele oculare, cum ar fi degenerescenta maculară și cataractă sunt probleme frecvente, care sunt asociate cu procesul de îmbătrânire. Acestea pot cauza diverse simptome, cum ar fi vederea încețoșată. În cazul în care vrei să afli ce poate face astaxantina pentru ochii tăi, mai multe studii au arătat că această substanță poate îmbunătăți sănătatea oculara și ajută la menținerea acuitații vizuale.

De exemplu, un studio realizat pe șoareci a arătat că astaxantina a ajuta la protejarea celulelor din retină, împotriva stresului oxidativ. Un alt studiu realizat pe 48 de adulți, care aveau oboseală oculara a aratat ca un supliment ce conținea, printre altele, și astaxantină și luteina, a ajutat la reducerea simptomelor oboselii oculare.

3. Astaxantina stimulează imunitatea

Oamenii de stiința spun că acest antioxidant nu doar că ajută la temperarea inflamației din corp, ci în același timp, astaxantina are un rol în sporirea imunitații. Un studiu controlat din 2010 a arătat că suplimentarea cu astaxantiăa a sporit răspunsul imun al subiectilor umani și, în același timp, a redus stresul oxidativ.

4. Astaxantina este un aliat de preț pentru sănătatea creierului

Pe masură ce înaintăm în vârstă, riscul de a dezvolta afecțiuni neurodegenerative (precum maladia Alzheimer sau boala Parkinson) continuă să crească. Aceste afecțiuni sunt caracterizate de pierderea progresivă a neuronilor din creier și pot duce la pierderi de memorie, confuzie, tremur, agitație și anxietate.

Numeroase cercetari efectuate în acest sens au arătat că astaxantina are beneficii pentru creier, ajutând la păstrarea funcției cognitive. În cadrul unui studiu pe șoareci, suplimentele cu astaxantină au sporit formarea de noi celule in creier (neuroni) și a perfectionat memoria spatială a șoarecilor.

5. Astaxantina reduce riscul de boala cardiovasculară

Administrarea astaxantinei în mod regulat ar putea reduce riscul de inflamație în sistemul cardiovascular, iar acest lucru a fost confirmat de oamenii de stiință. În cadrul unui studiu, participanții care au luat 12 miligrame de astaxantina pe zi au putut să reducă prezența proteinei C reactive în organism, care este un indicator al inflamației. Într-un alt studiu, șoarecii afectați de miocardie (afecțiune a miocardului) au avut o reducere a dimensiunilor infarctului, odată ce li s-a administrat astaxantina.

Studiile experimentale realizate pe mai multe specii, în cazul unui model de infarct miocardic, au demonstrat că astaxantina protejează miocardul, adica muschiul inimii, când este administrată atât oral, cât și intravenos, înainte ca animalelor sa le fi fost indus un eveniment cardiovascular ischemic.

 

 


27.05.2020